A fost botezată Draga şi ursitoarele i-au ursit să fie dragă tuturor. S-a numit Oltenu şi, deşi s-a născut în Bucureşti, destinul i-a hărăzit să fie cea mai cunoscută „olteancă” a cinematografiei noastre, parteneră a lui Amza Pellea în cea mai îndrăgită comedie românească din toate timpurile „Nea Mărin miliardar” şi Veta multor altor scheciuri „cu Juveţi”, de la mijlocul anilor 70, scheciuri care ne luminau şi ne înveseleau nopţile de Revelion.
CITIȚI ȘI: A murit marea actriță Draga Olteanu-Matei
A fost o actriţă de mare forţă, care a punctat fericit teatrul şi filmul românesc cu talentul său uriaş, cu mare lipici la public, cu un farmec anume şi o aură care au strălucit aproape şase decenii, cu un talent actoricesc care a făcut-o dragă unui neam întreg de-a lungul mai multor generaţii.Pe de altă parte, Draga Olteanu-Matei a rămas în memoria colectivă a iubitorilor de teatru şi film prin rolurile făcute în „Coana Chiriţa”, în „Gaiţele” lui Kiriţescu, în „Hagi Tudose”, „Căruţa cu paie” ori „Domnişoara Nastasia” a lui G.M. Zamfirescu.
Cum ziceam, în televiziune, pe lângă alte numeroase roluri jucate, a învăţat să vorbească şi să se comporte olteneşte, a fost Veta lui Nea Mărin (Amza Pellea) în mai multe scheciuri umoristice şi-a fost aceeaşi Veta în marea comedie „Nea Mărin miliardar”.
De colaborarea cu nemuritorul Amza Pellea, îşi aminteşte astfel: “Amza a făcut un personaj naţional. Eu am jucat-o pe Veta în Nea Mărin. Mi-am dorit foarte mult şi mi-a fost teamă să nu-mi ia rolul o altă colega. Chiar am vorbit cu Amza şi îi spuneam că aş fi fost foarte suparată dacă nu mă alegea pe mine”.
Pe lume, a venit la 24 octombrie 1933, în Bucureşti. Despre numele său artista a declarat peste ani: „Tatăl meu a vrut să-mi pună numele ăsta. Eu m-am născut la Spitalul Militar, am avut 5,800 kilograme, mi s-a pus o funduliţă roşie de mână şi m-au purtat prin tot spitalul să mă arate şi tatăl meu a zis să poarte numele Draga, să fiu dragă tuturor. Adevărul e că eu întâlnesc foarte multă iubire şi ofer la rândul meu toată inima mea, tot sufletul meu. Însă mă bucur mult de dragostea pe care mi-a arătat-o publicul, e cel mai mare cadou.”
Azi noapte însă, departe de freamătul publicului, dar cu asistenţă divină, ochii care au urmărit cu nesaţ spectacolul acestei lumi şi-au ferecat definitiv strălucirea, inima a tăcut, iar dramul de energie (indus de aparatele ce încă o ţineau în viaţă) s-a scurs din trupul împuţinat de boală şi bătrâneţe, urmând să se întregească în cerul necuprinsurilor sub forma unei licăriri a sufletului nepieritor.
Cu tot efortul medicilor, cu toate milioanele de gânduri bune ale foştilor spectatori şi telespectatori, Draga Oltenu-Matei n-a mai ieşit la bis! Veta oltenilor s-a dus “o ţâră” lângă Nea Mărin, în marea familie a îngerilor teatrului şi filmului românesc ce ţin spectacole în ceruri. Dumnezeu s-o odihnească!
