Ziaristul bistriţean Adrian Linca a sintetizat foarte bine manifestările de acum două seri din centrul Capitalei, în urmă cărora Victor Ponta, Gabriel Oprea şi Cristian Popescu – Piedone au ajuns să nu mai stea în fruntea instituţiilor pe care le conduceau. “Îmbrăcaţi bine, spălaţi, parfumaţi şi cu bani destui prin buzunare, dar totuşi amărâţi, nemulţumiţi, necăjiţi. Oameni care îşi dau seama că nu banul e totul, că oricâţi ar avea tot nu le tihneşte ceva în ţara asta. E o revoluţie a jachetelor de puf care, atenţie, par sensibile, dar ţin bine la tăvăleală”, a scris cronicarul de la site-ul www.sportulbistritean.ro.
Marţi seară la asta am asistat, la o revoluţie a jachetelor de puf, una în urmă căreia au căzut trei capete. Automat, reuşita celor din stradă a atras şi mai mulţi oameni în centrul Capitalei aseară, însă aceştia au fost împărţiţi în două categorii: protestari şi spectatori. Mulţi dintre cei care au mers marţi seară de la Universitate spre sediul Guvernului şi mai apoi pe Calea Victoriei, până la Palatul Parlamentului, Primăria Sectorului 4 şi înapoi la Universitate s-au adunat şi aseară în mijlocul Bucureştiul. Lor li s-au alăturat însă miercuri seară şi mulţi cetăţeni care au avut rolul de spectatori. Au stat pe trotuar, au fotografiat mulţimea, şi-au făcut selfie-uri, au filmat şi au dat check-in. Atât şi nimic mai mult. Nu au rezistat în faţă televizorului şi au preferat să vină chiar la locul faptei. A fost o adevărată goană după like-uri. Nu pot fi blamaţi, însă între cei care chiar scandează şi se declară nemulţumiţi de sistem şi cei care stau pe margine este o discrepanţa clară, născătoare de frustrări.
După două seri în stradă, protestarul din centrul Bucureştiului nu are un portret robot. Marţi seară au fost mulţi oameni de genul celor ce au murit în clubul Colectiv. Tineri liberi şi frumoşi, dar şi oameni trecuţi de 50 de ani. Toţi s-au săturat şi vor altceva în România. Miercuri, au apărut şi altfel de cetăţenii, unii atraşi doar de spectacolul străzii. Au venit pregătiţi în centru. Şi-au încărcat telefoanele înainte de a pleca de acasă şi au înjurat operatorii de telefonie mobilă mai ceva ca pe politicieni atunci când nu le-a mers netul.
Şi unii şi alţii vor altceva. Unii sunt mai vocali, alţii aşteaptă, la fel că până acum, să facă altcineva ceva pentru ei. Între cele două categorii de protestari nu există o ruptură, un zid care să îi separe. Poate doar bordură dintre trotuar şi carosabil. Nici unii nu se lasă manipulaţi. Aseară au existat câteva momente cheie ale protestului. Mai întâi, un grup de agitatori s-a plimbat prin mulţime la Universitate, îndemnând la întocmirea unei liste cu revedincări şi la constituirea unui comitet care să meargă să negocieze, în numele celor din stradă, cu autorităţile statului. Mai departe s-a pornit spre Palatul Parlamentului, trecând pe la Piaţă Unirii. Manipulatorii au încercat fără succes să îndrume mulţimea spre Palatul Controceni. “Suntem 100.000”, s-a strigat de pe gardul Casei Poporului. Protestatarii au huiduit, nemulţumiţi că cineva încearcă să îi mintă. Aceeaşi persoană a încercat să îi ducă pe oameni la poarta lui Iohannis, însă mulţi au refuzat şi marşul a făcut cale întoarsă către Piaţa Universităţii. Până la destinaţie, au mai pocnit câteva petardă, însă n-au apărut incidente. Când programul RATB se apropia de finalul programului, mulţimea s-a mai dispersat, postările pe Facebook s-a redus, iar mediatizarea evenimentului a rămas doar în cârca televiziunilor.
