Din 1996, oul este celebrat în a doua zi de vineri din luna octombrie printr-o serie de manifestări originale, care au ca scop evidenţierea multiplelor faţete ale acestui aliment remarcabil. Despre ou s-a scris şi se va mai scrie şi, niciodată, nu se va pune punct acestui subiect. Oul are capacitatea de a hrăni lumea. Oul are un rol vital în alimentaţia şi sănătatea populaţiilor din ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, din toată lumea. Oul este o sursă excelentă de proteine. De altfel, proteina din ou este de calitate superioară, considerată proteina-reper.
Nutriţioniştii au comparat oul cu o pastilă în care sunt concentrate vitaminele naturii sau cu un cocteil de minerale, toate esenţiale pentru viaţă. Oul este o sursă naturală de vitamina A, cea care asigură buna funcţionare şi dezvoltare a celulelor şi ţesuturilor pielii şi ochilor; o sursă de vitamina B12, necesară formării globulelor roşii, importante pentru ca sistemul imun să poate reacţiona corect; o sursă valoroasă de seleniu care previne degradarea ţesuturilor, protejează ADN-ul, susţine sistemul imun şi buna funcţionare a glandei tiroidei; o sursă decisivă de vitamina D benefică pentru dantură şi oase, pentru absorbţia calciului în corpul nostru...
Adică, oul este un supra aliment. Oul este un aliment complex, singurul livrat într-un ambalaj 100% natural.
Oul – obiect de artă
Reprezentativă în devenirea ca obiect de artă este istoria celebrelor ouă Faberge, care începe în 1885, în Rusia ţarului Alexandru al III-lea, când acesta a avut ideea de a-i dărui Mariei Feodorovna, soţia lui, o bijuterie sub formă de ou.
Aşa, ţarul a voit să marcheze şi aniversarea logodnei, şi sărbătoarea pascală. Ţarul a fost mulţumit şi l-anumit pe Peter Carl Faberge, bijutierul curţii imperiale. Celebrul bijutier crea, an de an, un alt ou minunat, pe care ţarul îl dăruia soţiei lui.
Obiceiul a fost preluat de Ţarul Nicolae al II-lea, ajungându-se la o colecţie de 50 de ouă, dintre care unele şi-au pierdut urma.
