Evident că tragedia de la Club COLECTIV este disecată - și nu la rece – de agora virtuală. Îndemnuri de a merge și dona sânge, opinii, regrete, condoleanțe – toate le gasești pe Facebook. Multe dintre ele arată cu degetul în egală măsură către organizatori și către autorități, care sunt acuzate că au dat aprobări care nu trebuiau date și că au reacționat lent. Tragedia naște nenumărate întrebări și opinii. Să vedem câteva dintre ele.
SB “Arafat zice că acel club nu avea autorizație de la IGSU. Băi, frate, la ce dracu' mai avem statul ăsta, dacă nu se respectă nicio regulă, la niciun nivel? Orice tragedie dovedește că în spate existau probleme mari de fond.
Toți vor să se îmbogățească, cheltuind cât mai puțin, de la construcția de blocuri, la respectarea normelor de igienă, până la cele de siguranță. Concert într-o cutie de chibrituri.”
RM "Tragedia de la clubul Colectiv ii are ca vinovati pe administratori, organizatorii de eveniment, probabil. Ce mi se pare mult mai grav este ca au obtinut autorizatie de functionare (nu imi inchipui ca nu aveau aviz de la pompieri, ca nu poti deschide nici un chiosc fara asta!). O fi fost din nou chestie de spaga? Ce persoane dau astfel de autorizatii, pentru cati bani? Acestea mi se par intrebarile esentiale.
Ne lipseste, ca societate, o cultura a sigurantei. E acoperita de cultura spagii. Povesteam prietenilor experienta mea la Chevron si cam radeam. Biroul pentru cei aproximativ 30 de angajati a fost ales intr-o cladire de birouri din Bucuresti unde evacuarea in caz de incendiu se putea asigura in 2-3 minute. Aveam – repet, la 30 de oameni – 2 usi de evacuare de urgenta. FIECARE sedinta, intrunire, eveniment intern incepea cu un Safety Moment despre cum se face evacuarea in caz de incendiu, cu indicarea traseelor. LUNAR faceam un exercitiu de evacuare efectiva. TRIMESTRIAL faceam instructaj teoretic pentru situatii de urgenta si de evacuare. Acelasi, de fiecare data. Cam asa arata cultura sigurantei. Incercati un exercitiu mental de transpunere a acesteia la locul unde munciti sau va petreceti timpul liber si o sa vedeti cat de departe suntem de a putea salva 400 de oameni intr-o situatie de urgenta."
AN „Bine ca facem catedrale peste catedrale, sa avem unde pupa moaste... Cand terminam cu ele, poate luam si niste paturi de spital, ventilatoare, chestii din astea, mai putin importante...”
VD „Exemplul clubului Colective, cred ca trebuie să dea de gândit celor care oferă aprobări pe bandă sau trec cu vederea la inspecții locațiile de genul.
Faptul ca nu avem locuri în spitale este total revoltător! Din păcate un exemplu atât de trist subliniază importanța sistemului medical din București.
Dacă era un cutremur... Nu vreau să mă gandesc!
Sper că sunteți bine.”
MV “Eu sper ca medicii care sunt de garda in spitalele din Capitala in noaptea asta sa faca minuni! Stiu ca avem medici minunati care nu o sa uite ca acolo puteau sa fie prietenii lor, rudele lor...copiii lor...stiu ca s-a chemat personal de acasa, stiu medici care s-au imbracat si au plecat nechemati la datorie, stiu ca au saloanele pline, ca e o situatie grea, dar stiu ca vor face tot ce le sta in putere sa salveze cat mai multe vieti.”
MH “Acum câțiva ani, am făcut 2 documentare tv despre cutremurul din 1977. Ce am văzut în arhiva de filme și ce mi-au povestit oamenii care au supraviețuit și salvatorii de atunci ... refuz să îmi mai amintesc. Fac paralela asta cu tragedia de azi-noapte, pentru că mă tot întreb și eu, ca și alții, ce Doamne iartă-mă facem în caz de o tragedie la fel de mare ca în 1977, cu așa incompetenți care ne conduc și care convoacă ședințe de Guvern doar ca să declare 3 zile de doliu național? Sunt nenumărate clădiri, încă, în București care la un cutremur la fel de mare or să se prăbușească fix ca niște castele de nisip.... NENUMĂRATE!”
MM “ROMÂNIA! sa nu ne miram ca ne pierdem prietenii arsi de vii in cluburi de cacat, unde usile se deschid prea tarziu, unde stingatoarele sunt de decor, unde multe altele sunt in lipsa sau in exces, pana la urma in Romania e facut totul de cacat. stil romanesc
Cu ce o incalzeste pe mama prietenului meu ca se face acum ancheta, ca tuturor le pare rau, ca vor face puscarie cei vinovati, ca vor da despagubiri, ca se vor face controale riguroase in cluburile bucurestene si vor inchide ,,maghernitele".
Cand ea acum nu il mai are... Cu ce???
Durerea unei mame ramane! Iar ei tot morti raman!”
