Dr. Shady se afla într-o mașină în drum spre a trata răniții într-o suburbie din Damasc, ținută de rebeli, când a fost interceptat de forțele de securitate siriene.
Chirurgul spune că oamenii de securitate l-au dezbrăcat și l-au aruncat într-o cameră de 4 metri pătrați, anunță The National.
Era deja plin cu 107 prizonieri civili la o filială de Informații a Forțelor Aeriene din interiorul aeroportului militar Mezzeh din vestul capitalei.
„Rănile lor au fost expuse și infectate. Scabia le acoperea pielea. Bilele de puroi de mărimea unui năut le acopereau ochii. Unii erau paralizați. Trei au murit, unul dintre ei în fața mea și nu am putut face nimic”, își amintește Dr. Shady despre evenimentele de acum un deceniu.
„Din punct de vedere medical, nu am văzut niciodată așa ceva.”
Dr. Shady lucra la un spital de stat din Damasc când a fost arestat în august 2012, al doilea an al revoltei împotriva celor cinci decenii de conducere a familiei Assad. El spune că prizonierii cu el au fost ținuți și torturați pentru suspiciunea că sprijină revolta.
Experiența doctorului Shady nu a fost izolată.
Anchetatorii pentru crime de război au catalogat mii de cazuri de tortură, abuz și execuție sumară din partea forțelor de securitate siriene și a auxiliarilor lor de miliție, descriind crimele ca fiind la „scală industrială”.
O lege americană din 2019, cunoscută sub numele de Legea Cezarului, care sporește sancțiunile împotriva guvernului sirian și a celor care se ocupă de acesta, poartă numele de cod al unui fotograf care a fotografiat mii de cadavre ale dizidenților întemnițați care au fost uciși sau care au murit în închisorile de regim.
Puțini au fost trași la răspundere, dar asta poate începe să se schimbe.
Aproximativ în aceeași perioadă cu detenția doctorului Shady, potrivit procurorilor din Germania, un alt medic sirian participa la tortura și uciderea demonstranților.
Alaa Mousa a fost judecat la Frankfurt în ianuarie pentru 18 capete de acuzare de tortură și crimă. Procurorii spun că el a comis presupusele infracțiuni la spitalele militare din Damasc și în centrul orașului Homs în perioada 2011-2012.
Bătrânul de 36 de ani este acuzat că a lovit și bătut pacienți, a incendiat organele genitale unui adolescent, a operat un pacient fără anestezie și a ucis un pacient cu o injecție letală.
Dl Mousa a venit în Germania în 2015 din Siria cu o viză pentru muncitori calificați și a fost arestat în 2020. El neagă acuzațiile.
Dr. Shady, care se află în exil în Arabia Saudită și lucrează la un spital după ce a fugit din Siria, este considerabil mai în vârstă decât domnul Mousa și spune că nu-l cunoaște.
Dar Dr. Shady spune că experiența sa în spitalele de regim înainte de război și închisoarea ulterioară aruncă o perspectivă asupra unui sistem despre care spune că încurajează personalul medical să folosească violența. Cei doi bărbați au aceeași profesie și își au rădăcinile în aceeași guvernație din Homs.
El spune că dacă instanța germană îl condamnă pe domnul Mousa, ar fi un triumf simbolic pentru justiție, pe care trebuie să se construiască.
„Acest doctor este unul dintre sutele, dacă nu miile, care au făcut același lucru în spitalele de regim, în special în cele militare”, spune dr. Shady.
El a spus că au fost lucrători din domeniul sănătății în spitalele controlate de regim care ar fi putut să nu fi participat la atrocități, dar au fost martori la tortură și ucidere. Mulți dintre ei și-au găsit de lucru în Europa și în alte părți și au rămas tăcuți, spune el.
„Trebuie să-și prezinte mărturiile dacă acest regim este încercat într-o zi”, spune dr. Shady.
În aprilie anul acesta, președintele Bashar Al Assad a semnat o lege împotriva torturii.
Amnesty International a declarat că legea ignoră „un deceniu de tortură, rele tratamente și execuții extrajudiciare efectuate de forțele de securitate ale Siriei”.
Dr. Shady spune că, chiar înainte de revoltă, nesocotirea față de pacienți și valoarea vieților individuale era răspândită.
La un spital militar din Damasc, cunoscut sub numele de Spitalul 30, el spune că i-a văzut pe medici făcând proceduri chirurgicale pe recruți fără anestezie „pentru a-i face să simtă că nu sunt nimic”.
Medicii ar fi ștampilat, de asemenea, picioarele recruților care au încercat să evite să servească serviciul militar de doi ani, foarte resentit, injectându-și propriile picioare cu motorină - un act extrem de a provoca leziuni ale țesuturilor cu speranța unei dispense medicale.
„Cu cât ești mai sălbatic, cu atât ei te apreciază mai mult”, spune Dr. Shady despre colegii săi.
După ce a izbucnit revolta în 2011, medicii ar informa despre alți medici care au tratat protestatari, spune el.
„Obișnuiau să-l justifice spunând că sunt teroriști care îi tratează pe teroriști”, spune dr. Shady.
Kheireddin Hadidi, medic la Spitalul Al Mustahed din Damasc, a dispărut după ce soldații l-au târât din sala de operație în timp ce trata un pacient, spune Dr Shady.
„Se afla în mijlocul unei intervenții chirurgicale care necesita cele mai sterile condiții.”
Dr. Shady spune că o cultură a brutalității aplicată peste tot, de la cei bine educați la cei mai puțin educați.
Înainte ca doctorul Shady să ajungă la aeroportul militar unde a fost ținut de soldați, i s-a stins mai multe țigări pe spate și a fost lovit în mod repetat cu paturi de pușcă, spune el. În mașina de securitate care l-a dus la închisoare i-a fost pus capul pe cotieră și bătut cu cizme militare.
Un polițist secret și-a băgat nisip în gură. „Mi-a spus „înghiți nisipul patriei” [dar] i-am spus „nisipul nu poate fi înghițit”.
Complexul mai larg, de 40-50 de metri pătrați, unde a fost deținut, era supravegheat de trei membri ai Serviciului de Informații al Forțelor Aeriene, care erau ei înșiși prizonieri, reținuți pentru încălcări minore. Au fost ținuți într-o clădire fără acoperiș, despre care Dr. Shady spune că a fost crucial, altfel cei trei „gărzi” nu ar fi putut face față duhoarei de la ceilalți prizonieri.
Podeaua era acoperită cu puroi, transpirație, sânge și urină, o mizerie sumbră adâncă de câțiva centimetri, spune el. Apa era rară și prizonierii erau ținuți însetați.
Cu țevi polimerice din plastic dur, gardienii îi băteau în mod regulat pe prizonieri, care purtau doar lenjerie intimă. Această violență a fost în plus față de sesiunile de tortură la care prizonierii erau supuși în mod regulat de către personalul mai înalt într-un complex de interogatori adiacent.
„S-au bucurat de starea noastră. Dar i-am convins să ne furnizeze apă cu furtun pentru a ne curăța corpul”, spune Dr. Shady, referindu-se la gardienii săi și superiorii lor.
„Le-am spus că, dacă continuați să ne părăsiți așa, scabia vi se va răspândi. Ne-au oferit apă și unguente.”
Dr. Shady a fost eliberat după nouă zile.
O zi a fost petrecută în acea cameră cu cei 107 prizonieri, iar restul într-o cameră mai mică, cu șapte prizonieri care erau medici, un avocat și câțiva lucrători.
El spune că o mită de 3.000 de dolari a ajutat la eliberarea lui și a colegului său care era cu el, care și-a folosit, de asemenea, conexiunile la un birou ONU din Damasc pentru a-și asigura libertatea.
Chiar înainte de a fi eliberat, el își amintește că a fost pălmuit atât de tare de un agent de informații al Forțelor Aeriene în timp ce era legat la ochi, încât capul i s-a izbit de un perete din spatele lui.
„Mi-a spus că asta era pentru a mă asigura că nu-l voi uita. Am petrecut o lună acasă fără să mă pot mișca sau să vorbesc”, spune el.
