Autorităţile din România, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Macedonia au lucrat împreună la un proiect multinaţional pentru includerea mărţişorului în lista reprezentativă UNESCO, sub genericul „Practici culturale asociate zilei de 1 martie".
Decizia referitoare la introducerea dosarului „Mărțișorului", coordonat de România, în patrimoniul protejat de UNESCO, va fi luată la finalul acestui an, relatează Infoprut.ro, preluat de Romanian Global News. Aria de răspândire a tradiției de 1 martie coincide cu teritoriile locuite de români nord-dunăreni și de comunitățile de români sud-dunăreni, indiferent că este vorba de "vlahi" de pe Valea Timocului, de meglenoromâni sau de aromâni.
Adrian Cioroianu, delegat permanent al României pe lângă UNESCO, a declarat într-un interviu pentru RFI că tradiţia Mărţişorului ar urma să fie înscrisă în patrimoniul imaterial UNESCO.
"Nici măcar această înscriere, în cazul în care o vom realiza, nu este o garanţie că tradiţia va rămâne aidoma. Nici în momentul de faţă ea nu este singulară dintr-o ţară în alta, din Republica Moldova şi până în Bulgaria ori din România şi până în Macedonia. Nefiind uniformă, facem trimitere la simbolística ei, la tradiţia pe care o reprezintă, la sentimentul pe care îl determină la fiecare început de martie. Si atenţie: la fiecare început de martie, pentru că uneori unii dintre vecinii României dau mărţişoare şi după 1 martie, nu numai în ziua de 1 martie. Nu există o garanţie că el va rămâne neschimbat după cum nici până acum nu a rămas neschimbat", a declarat Cioroianu.
El a arătat că, de-a lungul timpului, mărţişorul s-a adaptat, semn că fiecare generaţie preia, dar şi reinventează o tradiţie. "Este foarte interesant că la noi s-a transformat după 1990. Sigur că exista şi în timpul comunismului. Bineînţeles că ofeream şi atunci mărţişoare. Dar, într-un fel, acest amestec între tradiţie şi comerţ, nu trebuie să ne ferim să o spunem, apariţia a multor mici meşteşugari care au reinventat tradiţia mărţişorului pe piaţa românească face ca astăzi mărţişorul să fie oarecum diferit de ceea ce era înainte de 1989", spune fostul ministru de Externe.
Conform acestuia, în prezent asistăm la o explozie de interpretări ale acestei tradiţii. "Vedem cum în România de astăzi mica bijuterie, micul semn, mărţişorul tinde să devină mai important decât şnurul alb-roşu. În Bulgaria, şi în bună parte şi în Republica Moldova, firul trebuie să fie mai vizibil decât bijuteria în sine. La noi, mica bijuterie uneori devine foarte importantă şi uneori chiar foarte valoroasă, oferindu-se mai ales doamnelor. Dar, în jurul nostru, firul este mai important decât mărţişorul ca atare. (...) am observat la vecinii noştri bulgari că firul este mult mai important. Firul este uneori suficient pentru a simboliza mărţişorul. Pe când la noi, firul este anexa unei mici, să zicem, piese, care uneori tinde să fie o mică bijuterie", a adăugat Cioroianu.
