Legea 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice va fi aplicată începând cu 1 august 2017. Guvernul a aprobat vineri, printr-o hotărâre, Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi.
Aceste norme stabilesc modalitatea de desfășurare a ședințelor de conciliere, modul de comunicare cu datornicul și creditorii, tipurile de onorarii pentru administratorul procedurii și lichidator, precum și cuantumul minim și maxim al acestor onorarii, anunţă Guvernul.
Deschiderea procedurii de insolvență se va face pe baza unei cereri pe care datornicul persoană fizică o poate depune personal sau prin poștă, cu confirmare de primire sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată, la comisia de insolvență la nivel teritorial din județul în care își are domiciliul sau reședința de cel puțin 6 luni.
În termen de 5 zile de la data primirii cererii, va avea loc o ședință de ascultare a datornicului. Dacă acesta este persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, ascultarea va avea loc cu asigurarea unui interpret în limbaj mimicogestual.
Planul de rambursare prezentat de administratorul procedurii de insolvență trebuie să fie fezabil și să țină cont de perspectivele reale de redresare și circumstanțele aplicabile datornicului.
Conform normelor metodologice aprobate de Guvern, în situația insolvenței persoanelor fizice, se va ține cont de:
1. valoarea coșului minim lunar de consum, stabilit în baza informațiilor primite de la Institutul Național de Statistică și/sau Institutul pentru Calitatea Vieții;
2. particularități de ordin financiar, structura pieței forței de muncă;
3. valoarea minimă a cheltuielilor profesionale și/sau de școlarizare;
4. prețul utilităților, al alimentelor și al produselor de bază
5. componența și structura familiei debitorului, ținând cont și de persoanele aflate în întreținerea debitorului și a celor cu care conviețuiesc;
6. existența unor situații speciale de sănătate, integritate fizică, dizabilități în cazul debitorului ori al persoanelor aflate în întreținere sau cu care conviețuiesc;
7. cheltuielile minime legate de funcționarea și întreținerea unui vehicul indispensabil;
8. cheltuielile minime necesare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului aflat în întreținerea debitorului, raportat la vârsta copilului;
9. exigențele minimale ale unei locuințe convenabile pentru debitor și persoanele aflate în întreținerea sa sau cu care conviețuiește.
