În 1951, scultorul de geniu Constantin Brâncuşi a făcut statului român oferta de a-i lăsa moştenire peste 200 de lucrări şi atelierul său din Paris. Membrii Academiei Române au refuzat-o.
Constantin Brâncuşi dorea să doneze statului român 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii, dar şi unelte și piese de mobilier, scrie rfi.ro.
Spre surprinderea marelui artist, membrii secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte a Academiei Române au luat în discuţie propunerea şi au respins oferta artistului, considerându-l „un reprezentant al burgheziei decadente”, notează teatrologul Monica Andrei, într-un articol publicat de Ziarul Metropolis.
Academicienii au refuzat categoric această propunere, deoarece considerau că artistul nu respectă tiparele clasice ale domeniului în care activa şi îl acuzau pe Brâncuşi că luase contact cu lumea artistică pariziană, despre care spuneau că îl influenţase în mod negativ.
Specialiştii români spuneau despre sculptor că, deşi folosea în operele sale de artă elemente ale artei populare româneşti, îşi exprimă viziunea prin mijloace tipic "burgheze", scrie rfi.ro.
La şedinteţe Academiei au participat, printre alţii, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, George Călinescu, prof. Graur.
Părerile academicienilor au fost împărţite. Pe de o parte, Alexandru Toma şi George Călinescu refuzau categoric propunerea sculptorului, acuzându-l de faptul că era "duşman al regimului" şi că "nu se exprimă cu mijloace proprii acestei arte"; de cealaltă se aflau, printre alţii, Camil Petrescu, Geo Bogza şi Victor Eftimiu, care erau de părere că Brâncuşi reprezintă un adevărat simbol pentru români şi ar trebui ca poporul său să îi recunoască adevărata valoare.
După ce a aflat decizia autorităţilor române de a-i refuza donaţia, Brâncuşi a renunţat la cetăţenia română, la 1 august 1951, şi a cerut cetăţenia franceză, pe care a obţinut-o în anul următor.
Constantin Brâncuşi şi-a retras oferta pe care o făcuse statului român şi a donat Franţei toate operele din atelierul său de la Paris.
Sculptorul a murit în 1957, la Paris, cu inima tristă pentru că nu s-a mai putut întoarce în ţara sa. A fost îngropat în Cimitirul Montparnasse.
Articolul integral de la RFI România poate fi citit AICI.
Articolul integral de la Ziarul Metropolis poate fi citit AICI.
Textul ședinței:
”Proces verbal Nr. 10 al sedinței din 7 martie 1951
Ședința este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu
Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G. Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu și tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Parpessicius și K.H. Zambaccian.
Și-au scuzat absența tov. Acad. Gala Galaction și tov. Lucian Grigorescu.
Se citeste procesul-verbal al ședinței din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
Tov. Acad. I.Iordan depune raportul de activitate pe luna Februarie 1951 al Institutului de Lingvistică și tov. Acad.G.Oprescu depune procesul-verbal al ședinței din 1 Martie a.c a Institutului de Istoria Artei.
Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării D-sale asupra sculptorului C. Brâncuși, prezentând și numeroase planșe și publicații cu reproduceri din Brâncuși.
Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărții lui Sobolev “Teoria leninistă a reflectării și artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea amintește că citase pe Paciurea și Brâncuși ca exemple de formalism în sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism si formalismul extrem, cazul Brâncuși trebuie să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte.
D-sa clarifica notiunea de realism , in sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realitații și nu ca o reproducere fotografica a ei, asa cum e înteles în mod stângiat.
D-sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuși.
Tov. Acad Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante.
D-sa arată datele si faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, și îl ilustrează ca pe un om de talent și de mari sperante în prima parte a activitatiilor sale, dar care, sub influenta unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indifenitul si a cubismului, speculând prin mijloace bizare gusturilor morbide ale societatii burgheze.
Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov.Jalea a intentionat prin comunicarea D-sale sa reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuși.
Tov. Prof. Graur este impotriva acceptarii în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă.
D-sa cere ca în secțiune să se discute pe viitor probleme rezolvate si publicate de autorul comunicării și propuse spre discutare Secțiunii.
Tov. K. Zambaccian și Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că ”himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităților de atunci și că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numară acela al lui Tolstoi.
Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuții interesante și de a fi deschis probleme de o semnificație deosebită.
D-sa anunță că, în ședința viitoare își propune să precizeze câteva nuanțe asupra formalismului în artă.
Sedinta se ridică la orele 19:00
Secterariatul secţiunii
Acad. Mihail Sadoveanu”
CREDIT FOTO: foaienationala.ro
