Un adept convins al "realismului" în relațiile externe, a primit Premiul Nobel pentru Pace și a fost condamnat ca criminal de război. În calitate de consilier pentru securitate națională și secretar de stat al SUA, a aplicat cu energie politica de destindere - care a dezghețat relațiile cu Uniunea Sovietică și China, conform CNN.
Diplomația sa a ajutat la încheierea conflictului arabo-israelian din 1973, iar negocierea acordurilor de pace de la Paris a scos America din coșmarul îndelungat din Vietnam.
Dar ceea ce susținătorii săi au descris drept "Realpolitik", criticii săi au condamnat ca fiind imoral. El a fost acuzat - cel puțin - de sprijin tacit pentru lovitura de stat sângeroasă care a răsturnat un guvern de stânga în Chile și de faptul că a închis ochii la "războiul murdar" al armatei argentiniene împotriva poporului său.
La aflarea veștii că Kissinger a primit Premiul Nobel, comediantul Tom Lehrer a declarat în mod faimos că "satira politică este învechită".
Fugind din Germania nazistă
Heinz Alfred Kissinger s-a născut la 27 mai 1923, în Bavaria, într-o familie de evrei din clasa de mijloc. Familia a plecat târziu pentru a fugi de persecuția nazistă, dar s-a alăturat comunității evreiești germane din New York în 1938.
"Henry" a fost un adolescent timid din fire, care nu și-a pierdut niciodată accentul și nici dragostea pentru fotbal. A urmat liceul noaptea, în timp ce ziua lucra la o fabrică de perii de bărbierit; și plănuia să studieze contabilitatea, dar a fost înrolat în armată.
Încadrat în infanterie, creierul și abilitățile sale lingvistice au fost puse în valoare de serviciile de informații militare. Kissinger a participat la bătălia de la Bulge și s-a trezit conducând un oraș german capturat - deși avea doar gradul de soldat. Spre sfârșitul războiului, s-a alăturat serviciilor de contrainformații. Tânărului de 23 de ani i s-a încredințat o echipă care trebuia să vâneze foști ofițeri ai Gestapo-ului, având puterea absolută de a aresta și reține suspecți.
Războaie nucleare mici
La întoarcerea sa în Statele Unite, a studiat științe politice la Harvard - urcând pe scara universitară. În 1957, a publicat o carte, Nuclear War and Foreign Policy - în care spunea că un război atomic limitat poate fi câștigat. Folosind un limbaj anti-sceptic, el susținea că utilizarea "tactică" și "strategică" a unei noi rase de rachete mai mici ar putea fi rațională.
Cartea l-a făcut remarcat. Lungul marș al lui Kissinger către faimă și influență începuse; iar teoria "războiului nuclear de mică amploare" este încă influentă.
A devenit consilier al guvernatorului din New York și speranță prezidențială Nelson Rockefeller. Iar când Richard Nixon a câștigat Casa Albă în 1968, lui Kissinger i s-a oferit un post important: Consilier pentru Securitate Națională. A fost o relație complexă. Președintele se simțea dependent de sfaturile lui Kissinger în materie de relații internaționale, dar era înclinat spre izbucniri antisemite și suspiciune față de evreii americani.
Războiul Rece era la apogeu: Armaghedonul abia fusese evitat în Cuba, trupele americane erau încă în Vietnam, iar Rusia invadase recent Praga.
Detensionarea
Dar Nixon și Kissinger și-au propus să reducă tensiunea cu Uniunea Sovietică: au reluat discuțiile pentru a reduce dimensiunea arsenalelor nucleare respective.
În același timp, a fost deschis un dialog cu guvernul chinez, prin intermediul premierului Zhou Enlai. Acest lucru a îmbunătățit relațiile sino-americane și a exercitat o presiune diplomatică asupra conducerii sovietice - care se temea de uriașul lor vecin. Eforturile lui Kissinger au condus direct la călătoria istorică a lui Nixon în China în 1972, când s-a întâlnit atât cu Zhou, cât și cu Mao Zedong - și a pus capăt la 23 de ani de izolare diplomatică și ostilitate.
Vietnam
Între timp, SUA se străduiau să se extragă din Vietnam.
"Pacea cu onoare" a fost o promisiune electorală cheie a lui Nixon, iar Kissinger concluzionase de mult timp că orice victorie militară americană era lipsită de sens - deoarece nu putea "să realizeze o realitate politică care să supraviețuiască retragerii noastre finale". El a intrat în negocieri cu Vietnamul de Nord, dar a fost de acord cu Nixon cu privire la bombardamentele clandestine asupra Cambodgiei neutre - într-un efort de a-i priva pe comuniști de trupe și provizii.
Această politică a dus la moartea a cel puțin 50.000 de civili, iar destabilizarea țării a dus la războiul civil cambodgian și la regimul brutal al lui Pol Pot.
În timpul unei serii chinuitoare de negocieri cu Viet Cong-ul la Paris, Kissinger - de acum secretar de stat - a negociat retragerea militară americană din Vietnamul de Sud.
Aceasta i-a adus Premiul Nobel pentru Pace - alături de Le Duc Tho din Vietnamul de Nord - o decizie aspru atacată de militanții pentru pace. Kissinger a acceptat premiul "cu umilință" și a donat banii premiului copiilor militarilor americani uciși în conflict. Doi ani mai târziu, când forțele comuniste au invadat Vietnamul de Sud, a încercat să îl returneze.
Realpolitik
Diplomația sa de navetă a dus la o încetare a focului în urma războiului arabo-israelian din 1973.
Sistemul secret de înregistrări al lui Nixon de la Casa Albă a surprins-o pe Golda Meir, prim-ministrul Israelului, mulțumindu-i efuziv pentru modul în care el și Kissinger au tratat țara sa. Dar după ce a plecat, casetele au dezvăluit o Realpolitik mai întunecată. Nici Kissinger și nici Nixon nu aveau intenția de a face presiuni asupra Uniunii Sovietice pentru a permite evreilor ruși să caute o nouă viață în Israel.
"Emigrarea evreilor din Uniunea Sovietică nu este un obiectiv al politicii externe americane", a declarat Kissinger. "Iar dacă în Uniunea Sovietică au băgat evrei în camerele de gazare, nu este o preocupare americană. Poate o preocupare umanitară". Cu toate acestea, alegerea marxistului Salvador Allende în funcția de președinte al Chile a provocat probleme în Statele Unite. Noul guvern era pro-cubanez și a naționalizat companiile americane.
CIA a desfășurat operațiuni secrete în Chile, în încercarea de a ajuta grupurile de opoziție să răstoarne noul guvern. Kissinger a prezidat comisia care a autorizat acțiunea.
"Nu văd de ce trebuie să stăm deoparte și să privim cum o țară devine comunistă din cauza iresponsabilității poporului său", a declarat el. "Problemele sunt mult prea importante pentru ca alegătorii chilieni să fie lăsați să decidă singuri." În cele din urmă, armata a intervenit; iar Allende a murit în urma unei lovituri de stat violente, în urma căreia generalul Pinochet a preluat puterea. Mulți dintre soldații săi s-au dovedit a fi fost plătiți de CIA.
În anii următori, Kissinger însuși avea să fie urmărit de mai multe instanțe care investigau abuzurile privind drepturile omului și moartea unor cetățeni străini sub regimul militar. Un an mai târziu, Kissinger a privit cum un Richard Nixon în lacrimi părăsea Casa Albă - copleșit de scandalul Watergate. Succesorul său, Gerald Ford, l-a păstrat în funcția de secretar de stat.
El a exercitat presiuni asupra guvernului minorității albe din Rhodesia pentru a renunța la putere, dar a fost acuzat că a ignorat "disparițiile" criticilor juntei argentiniene.
Puterea: Afrodisiacul suprem
Controversele l-au urmărit după ce a părăsit funcția în 1977: oferta de a ocupa o catedră la Universitatea Columbia a fost retrasă în urma protestelor studenților.
A devenit un critic puternic al politicii externe a lui Jimmy Carter și Bill Clinton, susținând că președinții au dorit un salt prea rapid spre pace în Orientul Mijlociu. Pentru Kissinger, acest lucru se putea întâmpla doar centimetru cu centimetru. După 11 septembrie 2001, George W. Bush i-a cerut să prezideze ancheta privind atacurile de la New York și Washington, dar a fost nevoit să se retragă în câteva săptămâni - după ce a refuzat să dezvăluie lista clienților firmei sale de consultanță și să răspundă la întrebări privind conflictele de interese.
A avut întâlniri cu președintele Bush și cu vicepreședintele Dick Cheney, pentru a-i consilia cu privire la politica din Irak după invazia din 2003. "Victoria asupra insurgenților", le-a spus el, "este singura strategie de ieșire". Întotdeauna influent, l-a informat pe Donald Trump cu privire la afacerile externe după alegerea sa în 2017 - sugerând, printre altele, acceptarea ocupării Crimeei de către Vladimir Putin.
Deși, până când a ajuns la vârsta de 100 de ani, în 2023, el și-a schimbat opinia cu privire la Ucraina. După invazia rusă, el a susținut că țara președintelui Zelensky ar trebui să adere la NATO după ce pacea va fi asigurată.
Henry Kissinger avea o listă vastă de contacte și o inteligență debordantă. "Puterea", îi plăcea să spună, "este afrodisiacul suprem". Un personaj mai mare decât viața, s-a aflat în centrul puterii în timpul celor mai importante evenimente din secolul trecut.
Spre furia multora, el a rămas neîmpăcat în ceea ce privește urmărirea cu perseverență a intereselor SUA și apărarea modului de viață al ținutului său adoptiv.
"O țară care cere perfecțiune morală în politica sa externă", a declarat el odată, "nu va atinge nici perfecțiunea, nici securitatea".
