La 17 iulie a.c., Tribunalul București a dispus eliberarea condiţionată din Penitenciarul Rahova a fostului director general al CFR, Mihai Necolaiciuc, după ce acesta executase doar nouă luni din pedeapsa de 4 ani şi şase luni de închisoare, primită în dosarul privind o fraudă de 2,7 milioane de euro. Prejudiciul nu a fost recuperat.
Ȋn exclusivitate, mariustuca.ro vă prezintă motivarea judecătorului care a decis punerea în libertate a lui Nicolaiciuc.
Ȋn primă instanţă, Judecătoria sectorului 5 îi respinsese lui Necolaiciuc cererea de liberare condiţionată, judecătoarea motivând că, deși condamnatul „a participat la diverse programe educaţionale și a fost o singură dată recompensat, nu a muncit, iar faţă de gravitatea faptei, respectiv a infracţiunii de corupţie, (instanţa) a apreciat că singura recompensă nu constituie o dovadă a eforturilor deosebite pe care le-a depus petentul pentru integrare în societate. (...) Împrejurarea că petentul nu a înţeles gravitatea infracţiunii pentru săvârşirea căreia a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare este dovedită cu susţinerile acestuia, pe care le–a făcut în momentul în care i s-a acordat cuvântul cu privire la cererea dedusă judecăţii, constând în afirmaţia că este o infracţiune de deturnare de fonduri, care nu a implicat violenţă. Aceste afirmaţii denotă că nu a conştientizat pagubele pe care le provoacă statului prin comiterea unor asemenea fapte”, argumenta, în iunie a.c., judecătorea Dana Ionela Grosu.
Necolaiciuc a contestat decizia Judecătoriei Sectorului 5, iar o lună mai târziu, judecătorul Mihai Bălănescu i-a dat dreptate, susţinând că „există premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea petentului, (...) astfel încât în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional”
Necolaiciuc „și-a adus contribuția la educarea celorlalți condamnați”
Ȋn ședinţa de la Tribunalul București, cei doi avocaţi ai lui Necolaiciuc au precizat că „ (...) persoana condamnată a participat la activități socio-educative, a redactat articole, ceea ce demonstrează fără dubiu că la acest moment persoana condamnată prezintă toate dovezile necesare din care să rezulte că s-a îndreptat și condițiile de liberare condiționată sunt îndeplinite. În plus, solicită ca în examinarea și soluționarea contestației să se țină seama și de caracterizarea dată de responsabilul educativ din penitenciar, directorul adjunct, din care rezultă un comportament de excepție al persoanei condamnate care a obținut un număr de 112 de credite, de asemenea a câștigat zile de muncă, zile de care se ține seama la perioada de executare în urma muncii prestate. Mai mult, din conținutul caracterizării rezultă că persoana condamnată nu numai că avut un comportament adecvat, ci și-a adus contribuția la educarea celorlalți condamnați desfășurând activități socio-educative. (...) În ceea ce privește reținerea instanței de fond a faptului că persoana condamnată nu a înțeles gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat, arată că prima instanța în mod nelegal și fără temei s-a întemeiat pe ultimul cuvânt al condamnatului care a relevat doar sub aspectul periculozității faptul că nu a fost condamnat pentru infracțiuni de violență, cuvânt ce a fost răstălmăcit în mod nelegal și fără temei în defavoarea inculpatului, or din ultimul cuvânt nu rezultă că persoana condamnată nu a dat dovezi de îndreptare”.
Avocaţii lui Necoliciuc au solicitat, de asemenea, „să se aibă în vedere și cele reținute în mod greșit de instanța de fond, în sensul că o singură recompensă nu ar fi suficientă pentru a testa că s-a îndreptat, or instanța omite cu bună știință că în primele patru luni de detenție nu se acordă recompense, după trecerea acestui termen se oferă recompense din două în două luni. La momentul pronunțării hotărârii de respingere a cererii de liberare condiționată condamnatul beneficiase de toate recompensele pe care le putea primi. Mai mult de atât, a beneficiat și de o recompensă suplimentară, iar un comportament mai adecvat în cadrul penitenciarului nu poate fi dobândit de nicio altă persoană. (...)”
„Nu pot plăti prejudiciul, pentru că nu a fost soluționată acțiunea civilă”
Având cuvântul în faţa instanţei, Necolaiciuc a declarat că „după termenul de carantină, a muncit și a câștigat zile libere ca urmare a muncii prestate”. Mai mult, el „a conștientizat gravitatea faptei pentru care a fost condamnat, doar că a învederat instanței că nu poate plăti prejudiciul provocat pentru că nu a fost soluționată acțiunea civilă și a zis că, lăsat în libertate, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, pentru că cinci ani de zile nu are voie să se apropie de … (n.r. – anonimizat). Apreciază că la acest moment se consideră îndreptat și chiar a făcut toate eforturile pentru a-i ajuta și pe ceilalți deținuți să se îndrepte. Mai arată că s-a vehiculat prin presă că se sustrage urmăririi penale, or acest lucru nu este adevărat deoarece a venit în România la cererea sa, deoarece se considera nevinovat și dorea să fie alături de familie (n.r. - de fapt, Necolaiciuc Mihai a fost arestat de autorităţile judiciare din SUA la data de 22 iunie 2009 și extrădat în România, la 1 martie 2011). La acest moment, după judecarea cauzei și condamnare, se consideră vinovat și arată că, în eventualitatea în care se va stabili un prejudiciu în sarcina sa, atunci îl va plăti. Solicită admiterea contestației și liberarea condiționată a sa, pentru a fi alături de familie”.
„Nu se poate discuta de vreo acoperire a prejudiciului”
Reprezentantul Ministerului Public, procuror Alina Ştefănescu, a cerut instanţei respingerea contestației ca nefondată, solicitând „să se aibă în vedere perioada de timp scurtă de la încarcerare, respectiv condamnatul a fost încarcerat la data de 17.10.2014 până în prezent, astfel că nu a trecut nici măcar un an de zile de la data încarcerării, perioadă în care nu s-a putut concluziona de instanță dacă într-adevăr persoana condamnată a învățat sau nu ceva din condamnarea respectivă. De asemenea, deși apărarea tot susține că persoana condamnată a participat la programe educative, totuși solicită să se aibă în vedere că persoana condamnată a participat la programe sportiv-recreative, care nu sunt definitorii și nici relevante față de infracțiunea comisă. De asemenea, nelipsit de relevanță este și faptul că acesta a primit o condamnare de 10 ani de închisoare, deși nu este definitivă, totuși se impune să se țină cont de cuantumul acestei pedepse. Mai arată că în opinia noului cod se are în vedere ca la liberarea condiționată persoana condamnată să facă dovada acoperirii prejudiciului, întrucât această infracțiune a avut la bază dispunerea de fonduri de … (n.r. - anonimizat) de lei, astfel că apreciază în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca persoana condamnată să fie liberată condiționat la acest moment”.
Având cuvântul în replică, avocatul lui Necoliciuc a solicitat instanţei „să se aibă în vedere faptul că inculpatul nu a fost obligat la plata vreunui prejudiciu, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă, or la acest moment nu se poate discuta de vreo acoperire a prejudiciului. Mai mult, din caracterizările depuse la dosar rezultă că persoana condamnată nu a participat doar la programe sportiv-recreative, ci a participat și la activități moral religioase, dezbateri și la redactarea de articole la revista penitenciarului, pentru aceste motive apreciază că soluția instanței de fond este nelegală”.
„Tribunalul constată că există dovezi temeinice de îndreptare”
Din caracterizarea întocmită de Penitenciarul Rahova a rezultat că „petentul a avut un comportament adecvat normelor instituţionale, a menţinut relaţii neconflictuale cu ceilalţi deţinuţi şi a avut o atitudine decentă faţă de personalul unităţii, a participat la activităţi moral-religioase şi sportiv-recreative. În plus, s-a mai învederat că petentul nu a fost sancţionat disciplinar şi a fost recompensat o dată. Sub aspectul profilului psihologic, fără dificultăţi semnificative pe domeniile asistenţei psihologice generale şi specifice, cooperant, concordant în comunicare, stabilitate emoţională”.
Ȋn concluziile motivării, „Tribunalul constată că există dovezi temeinice de îndreptare, în condiţiile în care condamnatul N.M. a executat mult peste fracţia minimă obligatorie (1149 zile, faţă de 548 zile), a avut un comportament exemplar - fără sancţiuni disciplinare, a participat la activităţi lucrative și de educaţie, a obţinut o recompensă într-o perioadă scurtă, este la a 3-a analiză - și nu prezintă antecedente penale. (...) Există premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea petentului şi că acesta şi-a format o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei fiind atins, iar funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional”, a opinat judecătorul care a decis eliberarea condiţionată a lui Necolaiciuc.
Imediat după ce a fost pus în libertate, la 22 iulie a.c., Judecătoria Sectorului 1, a dispus, la cererea DNA, luarea măsurii controlului judiciar faţă de acesta, în dosarul în care este condamnat în primă instanţă la 10 de ani de închisoare. Necolaiciuc este judecat pentru fapte de abuz în serviciu prin care compania CFR ar fi fost prejudiciată cu aproximativ 56,7 milioane de euro. Ȋn acest moment, el are obligaţia să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată, și să nu deţină, să nu folosească și să nu poarte arme.
