Echipa Atlantic4 a plecat astăzi să cucerească Atlanticul! Într-o barcă cu vâsle... POVESTEA CONTINUĂ...

27 Noi 2017
Echipa Atlantic4 a plecat astăzi să cucerească Atlanticul! Într-o barcă cu vâsle... POVESTEA CONTINUĂ...

Atlantic4, prima echipă românească care va traversa Oceanul Atlantic vâslind pleacă luni spre marea cursă. Plecarea echipei spre La Gomera se va face luni, 27.11, la ora 11:00, la aeroportul Henri Coanda din București-Terminalul nou Plecari.

Andrei Roșu, Ionuţ, Vasi şi Marius sunt cei care vor traversa Atlanticul vâslind, în cadrul celei mai grele curse de canotaj din lume: Talisker Whisky Atlantic Challenge. În La Gomera, locul de unde începe marea cursă, băieții vor petrece următoarele 2 săptămâni alături de organizatorii cursei şi de celelalte echipe participante, înainte de startul marii curse de traversare a Oceanului Atlantic, pe 12 decembrie 2017. Pentru această cursă, băieții s-au antrenat 2 ani.

Ei vor petrece două  luni vâslind, în largul Oceanului Atlantic şi vor parcurge peste 5000 de km. Echipa concurează cu un scop nobil: susţin cauza socială de a construi, alături de HOSPICE Casa Speranței, un campus socio-medical la Adunaţii Copăceni, destinat copiilor diagnosticaţi cu boli rare sau limitatoare de viaţă.

Sursă foto: facebook Marius Alexe

 

„Misiune Imposibilă“ sau puterea de a fi cel mai bun

Nu este prima dat când Andrei Roşu îşi testează limitele. Să alergi şapte maratoane şi şapte ultramaratoane pe şapte continente pare un scenariu potrivit pentru un film din seria „Misiune Imposibilă“. Dar, cum viata bate filmul, pentru românul Andrei Roşu a fost un experiment cu care şi-a testat limitele. Povestea lui Andrei Roşu începe undeva prin 2010 cand corporatistul Rosu, plictisit de canapeaua din sufragerie, a decis sa-si schimbe total viata.

După ce a înfruntat Polul Nord, cu temperaturi de minus 50 de grade, provocarea pentru acest an este sa cucereasca, impreuna cu echipa sa, formată din cinci membri, Oceanul Atlantic.

În 2010, Andrei Roşu a decis să spună STOP fricilor „În ianuarie 2010 am ales să îmi lansez un jurnal în acest mediu virtual. Cu doar cateva saptamani inainte de acest moment imi facusem un bilant al vietii si am realizat ca nu sunt pe drumul cel bun. Aveam o multime de vise si aveam de gand sa mi le indeplinesc. Fiind proaspat tatic, am fost foarte motivat sa devin un model pentru fiul meu, Alex. Aveam (si am in continuare) o mulţime de temeri. Dincolo de fricile ‘clasice’ (de moarte, de inaltime, de avion sau de vorbit in public), lasasem să intre în viata mea- cu diverse grade de intesitate- frica de caini, de spitale, de asumare a unui angajament de lunga durata, de suferinta, de necunoscut si…de multe altele

Am ales sa le cunosc, să mi le asum, să mă împrietenesc sau obisnuiesc cu ele si, mai presus de toate, sa nu le las in calea fericirii si destinului meu. Pierdusem o multime de oportunitati din cauza lor, asa ca am ales sa spun STOP! si sa iau viata in piept“.

Despre a căuta şi a-ţi escalada propriul Everest...

Iată ce mai spunea Andrei Roşu: ,,Voi continua sa fac ceea ce trebuie pentru a fi ceea ce mi-am propus. Voi parasi aceasta lume cu convingerea ca am facut tot ceea ce mi-a stat in putinţă pentru a fi cea mai reusita versiune a mea. Si ca am lasat in urma un loc mai bun decat ar fi fost daca nu m-as fi nascut.Cam atat despre mine, cautandu-mi si escalandu-mi propriul Everest”.

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră