În cadrul unui interviu exclusiv pentru mariustuca.ro, secretarul de stat Raed Arafat răspunde atacurilor lansate în media asupra sistemului medical de urgență, departament pe care l-a construit și pe care îl conduce.
Domnule ministru, Alianța Medicilor a formulat, de curând, mai multe acuzații. Vă rog cu autoritatea pe care o aveţi, să le luăm pe rând. Sunt acuzaţii potrivit cărora nu avem condiții de a trata marii pacienți arși și nu am avut niciodată. Nu avem dotari, camere sterile, unități de arși. Care este răspunsul dumneavoastră?
România, la o săptămână-două, are cel puțin un pacient ars, grav, pe care-l aducem de undeva din țară fie la Spitalul de Arși, fie, dacă este copil, la Spitalul Grigore Alexandrescu. Iar, în unele situații, la Spitalul Floreasca. România a tratat cazuri de pacienți arși gravi și critici. Unii dintre ei chiar au fost salvați. Să luăm exemplul tragediei de la Maternitatea Giulești. Atunci, Spitalul Grigore Alexandrescu a avut chiar pacienți bebeluși prematuri despre care știm că nimeni în lume nu a avut experiență în acest domeniu. Totuși, Spitalul Grigore Alexandrescu a reușit atunci să salveze cinci prematuri. Deci nu putem să spunem că nu avem capacitatea de a trata deloc un pacient ars grav. Problema noastră în acest caz a fost numărul pacienților veniţi în același timp. Adică, am avut, deodată, zeci de pacienți arși, critici, care s-au concentrat în aceste spitale care nu aveau cum să-i trateze pe toți.
Dar chiar în aceste condiţii, medicii străini au apreciat profesionalismul medicilor noştri...
Toate mărturiile colegilor medici veniți din alte țări – din Israel, Belgia (medici militari, care au văzut cu ochii lor aproape toți pacienții), Marea Britanie, Franța (medic de origine română), Germania (medici care au văzut toți pacienții critici rămași în spitalele noastre) – au subliniat că tratamentul administrat până la acest moment în spitalele românești este mult peste așteptări, că nu s-au făcut lucruri diferite de ceea ce fac ei. Și aceste mărturii sunt făcute fără a vorbi unul cu celălalt. Dar rămân presiunea și supraaglomerarea acestor spitale care vor duce și au dus deja la oboseala medicilor. Şi trebuie, totuși, degajată această presiune. Ceea ce noi am făcut prin transferul treptat al unor pacienți în alte țări. În aceste condiții, eu pe cine să cred: pe persoanele neutre din alte țări, care au văzut cu ochii lor și au făcut declarații separat sau pe un grup de medici, care nu știu cine sunt, nu știu ce interese au în spatele lor și care, prin ceea ce au făcut acum, îi lovesc pe cei care au muncit, în timp ce ei au stat pe margine și au comentat.
În aceeași notă a acuzațiilor, Alianţa susţine că nu avem personal medical pregătit și că era necesară detașarea de la alte spitale din țară. Are sau nu dreptate?
Și aici pot să spun că nu au dreptate. Știu că unii medici anesteziști au făcut voluntariat chiar din primele ore de la tragedie. Și am să dau un singur exemplu văzut cu ochii mei: medic anestezist de la Institutul Clinic Fundeni care a ajutat la Spitalul de Arși. Și au fost și alți medici din alte spitale, care au făcut același lucru. Au venit colegi din Israel care au lucrat în unele spitale. Iar dacă s-ar fi cerut detașări din alte spitale, nimeni nu ar fi refuzat să vină. Toți colegii erau dispuși să se deplaseze și să lucreze. Și unii chiar au făcut-o.
Printre acuzații se află faptul că nu avem condiții septice necesare în aceste cazuri. Care este, de fapt, situația?
Acesta este unul dintre aspectele discutate și anume că suntem supraaglomerați. Și nimeni nu a negat acest lucru, respectiv, că avem prea mulți pacienți pentru capacitatea noastră. În primul rând, s-a făcut stabilizarea răniților, după care i-am transferat, unde am găsit locuri pentru ei. Dar aici nimeni nu are o vină că la Spitalul de Arși sunt locuri puține. Exact pentru aceasta au sosit din Franța, în prima duminică după tragedie, medici francezi cu care derulăm un program finanțat cu Banca Mondială pentru a crește capacitatea paturilor complexe destinate pacienților arși. Dar este un program care va dura, este gândit de peste un an și este în curs de implementare. Deci nimeni nu poate să spună că nu recunoaștem că avem puține paturi de arși, dar se lucrează pentru rezolvarea acestei probleme. Aceste lucruri se cunosc chiar de unii colegi care fac aceste comentarii.
Discuţiile despre transferuri au început chiar a doua zi
Vi se reproșează că transferurile de pacienți s-au făcut prea târziu și la presiunea unor ONG-uri. Ce le răspundeți?
Am să vă spun că aici este doamna Carmen Uscatu de la un ong, care a lansat acuzații împotriva mea, a ministrului Bănicioiu... , că nu facem nimic. Și că, probabil, vom afla că ei au făcut totul. Dar problema transferurilor s-a discutat încă de la început. Am spus că avem avioane puse la dispoziție de Ministerul Apărării și că oricând putem să transferăm bolnavi în țară sau afară, dar decizia rămâne la îndemâna colegilor noștri care tratează pacienții.
Din start am început să discutăm cu colegii din afară. Dovadă este faptul că în interviul cu un coleg din Belgia, postat pe facebook-ul meu, pe cel al Departamentului pentru situații de urgență, pe site-ul acestuia, el spune că au început discuțiile chiar în prima duminică după tragedie. De aceea, îmi pare rău că unii au început să strige, să arate cu degetul. Poate că noi nu știam de la început câți vom transfera, dar eram în curs de organizare, de a vedea dacă se poate, dacă pacienții pot fi transferați după stabilizarea lor. Pentru că este evident faptul că nu puteam pleca imediat, în prima fază. Și atunci s-a lucrat bilateral cu colegi din Israel, care i-au luat pe unii pacienți, cu colegi din Belgia, după care cu colegii din Germania, Olanda... Și așa am reușit să transferăm un număr de pacienți. Dar discuțiile bilaterale au început în prima zi după tragedie.
Sunteți acuzați dumneavoastră și ministrul Bănicioiu, profesorii doctori Ioan Lascăr și Dan Enescu că ați fi încercat să mușamalizați situația reală și nivelul de competență al sistemului sanitar. Sunt acuzații foarte grave, dumneavoastră ce spuneți?
Cum pot eu să mușamalizez o situație din 11 spitale, pentru că avem răniți în 11 spitale?! Cum putem noi, eu, sau ministrul Bănicioiu, sau profesorul Lascăr să mușamalizăm o situație din 11 spitale în care toți au făcut eforturi supraomenești pentru a-i trata corect pe pacienți?! Cum am fi putut noi să-i convingem pe oamenii din 11 spitale să mușamalizeze. Noi știm foarte bine că, în unele situații, eram peste capacitate, dar aici nu avem ce mușamaliza. Hai să-l luăm pe doctorul Arafat. Rolul lui este prespitalul și unitatea de primiri urgențe. Eu nu am cum să-i dau dispoziții unui medic din anestezie terapie intensivă ca să mușamalizeze pentru simplul fapt că el nu este sub coordonarea mea.
De fapt, ce s-a încercat prin lansarea acestor acuzații?
S-a încercat continuu să se arate că nu avem ceva. Las la o parte autorizațiile și problema incendiului – aici fiind o anchetă în curs de desfășurare. Nu vreau să generalizez. Nu spun că toată presa a făcut acest lucru. Totuși aceste atacuri au fost: încercarea de a demonstra că intervenția nu ar fi decurs corect, că lumea a sosit cu întârziere în condițiile în care avem dovezi când au început să sosească primele mașini, că nu avem deloc capacitate și posibilitate, încercarea de a lovi în medicii care au muncit și muncesc.
Manipulare prin minciuni
S-a ajuns chiar la minciuni periculoase... cum ar fi ascunderea unor cadavre. Vă rog să faceți lumină pentru că este de-a dreptul macabru.
A fost încercarea de manipulare prin minciuni foarte, foarte grave: ascunderea de cadavre, ascunderea numărului real al deceselor. Și s-au făcut emisiuni peste emisiuni pe aceste teme fără a răspunde la câteva întrebări: unde sunt familiile decedaților pe care noi i-am fi ascuns și de ce nu cer să fie găsiți, cum poate cineva să creadă că, în anul 2015, în România, poți să ai complici și medici,şi legiști, și jandarmi, și polițiști, și SMURD-ul, și ambulanțele, adică pe toți care au fost la fața locului în așa fel încât să ascundem cadavre. Pentru că toți erau la locul intervenției. Un jurnalist a lansat acest lucru pe facebook și l-a susținut o perioadă, apoi, a fost preluat de unele televiziuni care, nu știu, poate au dorit astfel să-și mărească audiență ca în cazul Elodia sau poate au dorit alt ceva. Pentru toate acestea nu am o explicație, dar cineva trebuie să răspundă de unde a venit această prostie.
A treia sau a patra oară, după tragedia din Apuseni, văd că, în timp ce muncim ore în șir ca să rezolvăm totul, începe, cum se spune în afară, asasinarea caracterelor. Mai precis, pe cine vrem să terminăm. Vrem să-l terminăm pe Arafat. Și începe o linie de articole cu atacarea lui Arafat pe toate liniile. De exemplu, un articol plin de minciuni de la Evenimentul zilei, a apărut ieri. Toate acestea arată că România are o problemă foarte mare: înșirarea situațiilor de urgență nu neapărat din sistemul de urgență, ci de cei din jurul acestuia, care nu vor să arate realitatea întotdeauna, ci să atace sistemul de urgență, cu scopuri pe care eu nu le pot înțelege. Ce nu se înțelege, în acest moment, este faptul că acest tip de atac continuu, nu întotdeauna fondat, pe bază de informații credibile, va face ca, în viitor, multor colegi să le fie teamă să ia decizii, să coordoneze o intervenție și să avem o situație mult mai gravă în situații urgente.
Pentru mine Alianţa nu reprezintă absolut nimic
De ce credeți că sunteți ținta acestor atacuri, iată a Alianței medicilor, a unor jurnaliști?
În primul rând, Alianța. Pentru mine nu reprezintă absolut nimic. Eu nu cred că vorbește în numele medicilor. Sunt câțiva medici acolo, care nu cred că atunci când au făcut aceste anunțuri conștientizau bine ce fac împotriva medicilor care au muncit în aceste zile. Pentru că atunci când ieși cu asemenea declarații, înseamnă că îi ataci pe toți medicii ce au lucrat. Și îi acuzi pe toți că mușamalizează. Aici nu este o acțiune limitată la Arafat, Bănicioiu, profesorul Lascăr. Dacă ne acuzi pe noi că am încercat să mușamalizăm, în afara celor din așa-zisa Alianța medicilor, de fapt a unor medici, înseamnă că sunt atacați toți medicii care au lucrat de la Spitalul de Arși, Bagdasar, Universitar, Floreasca, Elias... Sunt acuzați toți medicii că mușamalizează și că nu spun adevărul. Poate cineva a dat o dispoziție. Îmi pare rău, dar dacă o iau așa, Alianța nu îi reprezintă pe medici, ci pe o parte care poate are niște interese, poate cineva vrea să candideze la Colegiul Medicilor și atacă pe cineva care îi apără pe medici și sistemul.
În privința presei, îmi pare rău să o spun, dar este clar, în ultima perioadă, este o nișă, care, în orice ocazie, mai ales în situații de urgență, doctorul Arafat devine o țintă. Și nu numai doctorul Arafat, de fapt, sistemul de urgență.
Care este miza acestor atacuri?
Miza este ca sistemul de urgență să nu mai funcționeze ca în prezent și, în spate, sunt interese în acest sens.
Credibilitatea mea şi a sistemului de urgenţă să fie distrusă
Vorbiţi despre interese. Care sunt acestea?
Există interesul din zona privată. Gândiți-vă că, din prima zi, noi am fost atacați că nu am acceptat intervenția ambulanțelor private, că doctorul Arafat a refuzat ambulanțele private. Dar acolo, atunci, eu nu am văzut niciuna și nu am refuzat. Dar am explicat că legislația noastră este foarte clară: ambulanțele private care sunt în contract cu Serviciul de Ambulanță, în momentul în care s-a declanșat planul roșu, ele au continuat să lucreze în oraș nu numai pe consultații, ci şi pe orice solicitare dată de Serviciul de Ambulanță, pentru celelalte urgențe, de zi cu zi. Nu puteam să vin cu toate ambulanțele din București, inclusiv cu cele private, și să las Capitala și Județul Ilfov, adică vreo trei milioane de locuitori fără nici o ambulanță. Or, aceste atacuri potrivit cărora ambulanțele private nu au fost aduse nu duc la nimic. De parcă așa s-ar fi putut rezolva problema, este greșit! Noi avem totul standardizat, pe ambulanțe, pe pompieri, pe urgențe majore și mie îmi este mai ușor să lucrez astfel. Lăsăm ambulanțele private să se ocupe de urgențele de zi cu zi, iar Serviciul de Ambulanță și SMURD-ul să se ocupe de răniți, cum a fost de această dată.
Dar în spate este cineva care are un interes ca doctorul Arafat să nu mai aibă credibilitate. Sunt interese ca credibilitatea doctorului Arafat să fie distrusă. Și, încet, încet, o parte din populație începe să-și piardă încrederea. Pentru că eu nu pot ieși de fiecare dată să explic tot ceea ce se lansează împotriva mea. Încerc să răspund, dar nu întotdeauna am timp. Acesta este un mod de erodare a credibilității unei persoane, dar și a unui sistem.
SMURD, o ţintă
Care ar putea fi rezultatul acestei acțiuni constante atacare a credibilității?
În unul-doi ani, dacă mai apar două situații de urgență și se tot spune că sistemul de urgență trebuie reformat deși acesta merge spre bine, s-ar putea ca lumea să creadă acest lucru. Problema majoră pe care o avem acum și pe care încerc să o înțeleg este atacul numai împotriva doctorului Arafat, a persoanei lui. Și dau un exemplu. Au început să apară niște atacuri în Evenimentul zilei legate de taxa pentru SMURD. Este o țintă. Ca și Fundația pentru SMURD care merge bine pe 2%, pe acțiunile ei. Au manipulat și au dezinformat, scriind că Fundația pentru SMURD este de utilitate publică, că primește bani de la bugetul statului, că a plătit nu știu câți bani pentru boșii de la Pompieri ca să se plimbe. Acestea sunt preluate acum dintr-un articol din 2012. Dar Fundația pentru SMURD este creată pentru a sprijini SMURD-ul și niciodată nu a fost de utilitate publică. Am refuzat acest lucru, chiar dacă mi s-a propus. Fundația pentru SMURD nu a primit niciodată bani de la stat și niciodată nu a finanțat șefi de la SMURD pentru ca aceștia să se plimbe. Sunt trei minciuni din multe altele într-un singur articol. Se mai scrie că doctorul Arafat ar fi incompatibil ca președinte de fundație. Dar este absurd în condițiile în care fundația are un rol civic și umanitar și nu intră în conflict de interese cu activitatea mea. Au încercat să acrediteze ideea că Fundația pentru SMURD a fost sponsorizată de firme. Pompierii dacă au ajutat cu ceva pe parcursul anilor au făcut-o prin completarea de formulare cu impozitul de 2%. Dar oriunde în lume, pompierii colectează astfel fonduri și nu e nimic ciudat în asta. Ciudat ar fi fost ca pompierii care fac inspecții să ceară bani pentru doctorul Arafat, pentru Fundație. Dar eu nu am solicitat niciodată acest lucru și nici nu s-a întâmplat acest lucru. Problema este că ei scriu și, din păcate, ei nu întreabă, ceea ce dovedeşte un jurnalism ieftin, primitiv. Când nu întrebi, nu verifici, când nu aduci informații credibile și arunci în spațiul public, într-un anumit moment, numai ca să asasinezi caracterul unei persoane, acest lucru nu mai este jurnalism.
Domnule ministru, sunt multe mizerii care ies la suprafaţă. V-ați săturat, veți ceda?
De mult m-am săturat de mizeriile acestea. De acum doi ani, de la tragedia din Apuseni , când s-au spus multe minciuni care au fost demontate. M-am săturat de faptul că întotdeauna trebuie să răspund la acuzații, la minciuni care n-au nici o bază în realitate. M-am săturat de incompetența unora care scriu, fără documentare, fără a verifica, la comandă. Da, m-am săturat. Este clar. Dar promit un lucru: nu însemnă că mă las. Dacă greșesc, superiorii mei pot spune că nu mai au nevoie de mine și atunci plec. Dar la aceste presiuni ieftine, care nu au nici o bază, eu nu cedez.
