România este mai pregătită din punct de vedere al cercetării şi monitorizării seismice faţă de acum 40 de ani, însă posibilitatea de a previziona când se va produce un mare cutremur nu există nici în România şi nici la nivel global, a declarat, pentru Agerpres, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP), Constantin Ionescu.
"Categoric suntem mai pregătiţi din punct de vedere al cercetării, dar şi din punct de vedere al monitorizării faţă de acum 40 de ani, dar în ceea ce priveşte posibilitatea de a previziona un mare cutremur, încă nu s-a descoperit nimic, nici la nivel global, nici în România. Există însă sisteme sau instrumente de alarmare dezvoltate deja de japonezi, încă din 1975, când au instalat pentru trenurile de mare viteză, există la mexicani şi în prezent şi la noi. În Europa, singurul sistem operaţional este la noi. Problema este că trebuie preluat şi dezvoltat către infrastructurile care au nevoi de el", a spus Ionescu.
Acesta susţine că pregătirea pentru eventuale cutremure de intensitate mare depinde de resursele pe care fiecare ţară le alocă, iar în România nu sunt suficiente resurse pentru a dezvolta infrastructura de cercetare la nivelul celor europene.
"Totul pleacă de la bani, de la resursele pe care le are fiecare ţară şi de la felul cum sunt organizate acestea. În opinia mea, cred că nu sunt suficiente resurse, chiar şi în domeniul cercetării, pentru a dezvolta infrastructura de cercetare la nivelul celor europene. Noi am recuperat foarte rapid un handicap din momentul intrării în Uniunea Europeană, dar totuşi, încă, nu avem nişte infrastructuri de cercetare care să răspundă la fel de rapid ca şi cele din vestul Europei", a adăugat şeful INFP.
În ceea ce priveşte activitatea seismică din Vrancea din ultimul an, Ionescu susţine că aceasta a fost una normală, în condiţiile în care s-au înregistrat trei cutremure de peste 5 grade pe Richter, dar nu poate previziona un seism mare.
"Activitatea seismică a fost normală anul trecut. S-au înregistrat două cutremure de 5,3 grade pe Richter, iar anul acesta a început cu unul de 5. Este o activitate specifică Vrancei, dar despre care nu putem spune că previzionează ceva. În ceea ce priveşte ciclicitatea, totul depinde de cum prelucrezi informaţia. Ciclicitatea nu reflectă activitatea seismică din zona Vrancei. Dacă ne uitam la toate cutremurele de până în prezent nu putem să spunem că urmează un seism la un număr de ani. Este greu de spus lucrul acesta", a mai spus Constantin Ionescu.
În România, cele mai puternice cutremure se produc în curbura estică a munţilor Carpaţi, respectiv în zona Vrancea, zonă seismică cu activitate aproape permanentă, generând numeroase cutremure mai mult sau mai puţin puternice, în fiecare secol. Practic, zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, fiind însă şi cele mai devastatoare, întrucât pot atinge magnitudini de până la 7,8 - 7,9 grade pe scara Richter.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, cea mai veche referinţă a unui cutremur ce a avut loc pe teritoriul actual al României este pentru un cutremur din anul 455. Începând din 1471 până în prezent, în ţară s-au produs 16 cutremure cu magnitudinea peste 7.
Cel mai vechi dintre cutremurele cu dată certă este cel din 29 august 1471, produs în zona seismică Vrancea, cu o magnitudine de 7,5 la o adâncime de 110 kilometri.
