Printr-o decizie istorică, Conferinţa Generală pentru Măsuri şi Greutăţi a decis să schimbe definiţiile internaţionale pentru kilogram, amper, Kelvin şi mol.
De acum şi aceste unităţi de măsură vor avea la bază o constantă fundamentală.
Kilogramul, ca unitate de măsură a masei, a apărut în a doua parte a secolului XVIII, la cererea regelui Louis al XVI-lea din Franţa.
Definiţia sa iniţială a fost ”echivalentul unui litru de apă”.
Prototipul mondial al kilogramului, aşa cum îl ştim acum, este un artefact, un cilindru de aliaj 90% platină, 10% iridiu, cu anumite dimensiuni.
Definiția corectă pentru kilogram este masa etalonului păstrat la Biroul de Măsuri și Unități din Sèvres.
Era până de curând referinţa materială supremă. România deţine prototipul numărul 2 al kilogramului, a declarat pentru Radio România Actualități Mirela Buzoianu, directorul Institutului Naţional de Metrologie.
”Toate etaloanele naţionale ale României - şi sunt 22 de etaloane naţionale -, pe lângă faptul că sunt recunoscute reciproc de celelalte ţări, sunt caracterizate printr-un interval de măsurare şi o incertitudine care este confirmată. Asta este extrem de important”, a declarat aceasta.
În vremurile moderne, instituţia care se ocupă de problemele legate de ştiinţa măsurătorii şi de standarde în domeniu este o asociaţie interguvernamentală cu 60 de membri, Biroul Internaţional pentru Măsuri şi Greutăţi.
Dar România a fost printre primii membri încă din 1884, şi după ce a avut reprezentanţi până prin anii '30 ai secolului trecut, acum este din nou reprezentată în Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi, prin Mirela Buzoianu.
Nivelul cunoaşterii şi cerinţele ştiinţei şi aplicaţiilor din viaţa curentă au cerut cu timpul o unitate de referinţă cât mai exactă. Mai întâi s-a schimbat definiţia secundei, apoi a metrului.
De ce s-a înlocuit prototipul internaţional?
Pentru că în urma experimentelor s-a constatat că valoarea pe care le trebuia să o aibă de un kilogram a început să aibă variaţii şi să scadă din motive pe care specialiştii nu le-au putut explica cu exactitate. Deci aveam de-a face cu un artefact care nu mai era stabil în timp.
Artefactele au trecut în planul doi. Etalonul se stabileşte printr-un experiment care foloseşte o constantă universală. Multe vin din fizica cuantică.
”Ceea ce s-a făcut în mod constant de-a lungul ultimilor, să zic, 30 de ani, a fost introducerea elementelor cuatice în definirea unităţilor internaţioanle. Practic armonizarea elementelor de cuantică cu elementele de mecanică clasică. Deci fost foarte important, pentru că acestea sunt nişte constante, sunt nişte constante universale”, a declarat Mirela Buzoianu.
Kilogramul va fi definit de acum înainte cu ajutorul unui experiemt care foloseşte constanta lui Planck. Una dintre metodele folosite este aşa-numita balanţă kibble, un dispozitiv destul de complicat, închis într-un clopot de metal în vid.
Rezultatul experimentului trebuie să aibă o incertitudine acceptabilă. Aşa se face că discuţiile şi cercetările care au condus la o nouă definiţie pentru kilogram au durat 11 ani. Rezultatul acceptabil s-a obţinut în 2017.
Rezoluţiile au fost trasmise din luna februarie pentru observaţii-comentarii şi toate rezoluţiile se adoptă prin vot.
La Versailles, 54 de membri ai Conferinţei Generale pentru Măsuri şi Greutăţi au votat, aceasta a fost însă mai degrabă o sărbătoare.
Noua definiţie va intra în vigoare la 20 mai, anul viitor, de Ziua Mondială a Metrologie şi va marca trecerea de la referinţă la artefacte ca prototipuri internaţionale la definiţii prin constante universale. Aceasta devinde vârful piramidei. Cilindrul cu platină al kilogramului se mută pe locul doi.
