Societatea românească a ajuns să fie devălmășită în două tabere antagonice, nu neapărat politice, cât mai degrabă politizate, de mai bine de o lună. Motivația acestei discordii naționale este dată de contradicția punctelor de vedere în legătură cu ordonanța adoptată guvernului Grindeanu, prin care au fost aduse modificări codurilor penale, ulterior abrogată la presiunea străzii.
Susținătorii ordonanței aduc în favoarea acestora argumentul că modificarea era o necesitate, izvorâtă din nevoia de a aduce prevederile codurilor penale în limitele constituționale, prin introducerea deciziei CCR ce viza articolul referitor la abuzul în serviciu și că acest lucru trebuia de mult timp făcut, în termenul legal de 45 de zile de la adoptarea acestei decizii.
Cei ce se declară împotriva ordonanței invocă faptul că modificările aduse codurilor penale se pot face doar în Parlament, și cu avizul CSM, practica abordată de reprezentând un abuz comis de executiv. Mai ales că guvernul anterior, condus de Dacian Cioloș, nu făcuse decât o modificare prin Ordonanță de Urgență a codurilor penale, cea din 18 mai 2016.
Ce nu este foarte cunoscut esta faptul că, în afara OUG 18/2016, din 18 mai 2016,guvernul condus de Dacian Cioloș a emis o a doua Ordonanță de Urgență prin care a adus modificări Codului de procedură penală și Legii 304/2004, de organizare judiciară. pe 26 octombrie 2016 - OUG 70/2016 .
Ca și în cazul actului adoptat pe 18 mai 2016, motivarea emiterii ordonanței din 26 octombrie 2016 este o decizie a Curții Constituționale, ce implica o corecție legislativă ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate de avocatul Adrian Penciu, judecat în dosarul fostului șef al arbitrilor, Vasile Avram.
Excepția ce privea articolul 434, din CPP, și consta, în mare, în aceea că persoanele al căror apel la o decizie penală se judecă la Înalta Curte nu beneficiază de dreptul la un recurs în casație.Pe 12 iulie 2016, CCR constată că dreptul celor judecați în apel la ÎCCJ este încălcat și declară articolul 434 neconstituțional.
Trebuie spus că "beneficiarii" acestei modificări sunt inculpații ale căror dosare se judecă la curți de apel sau la instanța supremă, adică avocați, magistrați, deputați, senatori - persoane importante.
Din fundamentarea pe care o oferă guvernul Cioloș la adoptarea OUG 70/2017 se poate preciza: "După publicarea în Monitorul Oficial nr. 841/2016 a Deciziei nr. 540/2016, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu mai putea fi exercitată efectiv, ca urmare a suspendării de drept și, ulterior, a încetării efectelor juridice ale art. 434 alin. (1) C.P.P., și, pe cale de consecință, a inexistenței unei reglementări privind hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs în casație.
În plus, prin raportare la Decizia nr. 540/2016, în absența unei intervenții legislative exprese, nu existau reglementări privind completul căruia îi revine competența de a judeca un recurs în casație împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, și nici în ceea ce privește compunerea respectivului complet".
Se remarcă faptul că necesitatea OUG 70/2016 primește exact aceeași motivare ca și mult-incriminata OUG 13/2017 - un articol de lege devenise nefuncțional și un segment al activității juridice fusese blocat.Trebuie precizat că și OUG 70/2016 a fost adoptată la mult timp – peste o lună – după ce decizia CCR își făcuse efectul, adică articolul din codul de procedură penală devenise nefuncțional.
Așa stând lucrurile, se poate pune întrebarea de ce guvernul Cioloș, dacă tot a modificat Codul de procedură penală prin OUG 70/2016. din 26 octombrie 2016, de ce nu a abordat în aceeași ordonață și decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate în legătură cu abuzul în serviciu?
Să fi fost reglementarea abuzului în serviciu un pion otrăvit pentru viitoare guvernare? Doar o întrebare...
