Din păcate, nici medicii și nici aparatura performantă a spitalelor din străinătate nu pot face minuni. Un tânăr transferat săptămâna trecută într-un spital din Marea Britanie a murit ieri, un altul l-a urmat azi dimineață (tot într-un spital din Marea Britanie), ajungându-se astfel la tragicul bilanț de 50 de morți.
De la o vreme încoace am ajuns să ne numărăm morții aproape în fiecare zi. Vă rog să nu-i transformați în statistică, în cifre reci, care nu mai contenesc să se înmulțească. Vă rog să-i pomeniți tot timpul, să le aprindeți o candelă mică și să vă amintiți mereu și mereu de ei.
Este îngrozitor faptul că, pentru mulți, trecerea lor în neființă a început să devină o ”știre” și atât anunțată la televizor. Vă rog să nu reduceți tragismul situației, durerea familiilor și prietenilor, la banalul gest al conversației informative: ”Ai auzit? A mai murit unul…” Militați. În memoria lor, făceți tot ce vă stă în putere ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple. Acționați în așa fel încât nepăsarea și delăsarea, la orice nivel, să nu-și mai găsească locul în societate.
Era un film difuzat des în preajma Crăciunului pe multe posturi Tv, în care se spunea că, atunci când sună un clopoțel, un înger își primește aripile. Poate n-au sunat clopotele pământene ale bisericilor și catedralelor pentru fiecare viață pierdută, au sunat însă clopoțeii Cerului, înaripând și chemând în Rai 50 de suflete tinere. Să aprindem încă lumânări, pentru a le lumina drumul spre tăriile Cerului. Și să nu-i uităm nicicând! Oameni buni, nu transformați moartea tinerilor de la Colectiv în statistică seacă!
