Duminica aceasta, se împlineşte un an. Un an de când 64 de îngeri au plecat prea devreme şi prea nevinovaţi dintre noi. De când cei dragi îi aşteaptă încă acasă... De când aşteaptă să se facă dreptate. #colectiv. 30 Octombrie. Noi nu i-am uitat! Nouă încă ne pasă! Site-ul www.miscareaderezistenta.ro a realizat o serie de materiale in MEMORIAM COLECTIV! Ultimele imagini înaintea dezlănţuirii Infernului, două interviuri cu cei care au reuşit să scape din „clubul groazei“, poveşti despre solidaritate, durere şi resemnare. Mai exact, o Românie ÎNAINTE ŞI DUPĂ COLECTIV! Duminică, să fim #colectiv!
După tragedia de la Colectiv, oamenii s-au mobilizat, au ieşit cu miile în stradă, cerând schimbarea clasei politice şi a Guvernului Ponta. Tot după tragedia de la Colectiv, a fost demis, arestat şi cercetat primarul Piedone. Au fost arestaţi şi cei trei patroni ai clubului, doi pompieri care ar fi trecut cu vederea, în urma unui control, neregulile din „clubul groazei“. Tot după tragedie, s-a descoperit că pirotehniştii care au adus artificiile de la Colectiv nici măcar nu citiseră instrucţiunile de folosire care erau, ce să vezi, în bulgară, dar care precizau clar că nu pot fi folosite în spaţii închise. Tot după tragedie, atunci când aveam să descoperim că mai bine de jumătate din Românie nu are aviz de funcţionare de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU)s-au schimbat regulile jocului. Dar, toate după tragedie... O Românie care plânge dar care- iar exemplele existente de-a lungul timpului au demonstrat-o- nu se schimbă niciodată cu adevărat.
Speranţe. Vise. Tinereţe. Aspiraţii. Toate s-au făcut scrum şi s-au înalţat odată cu fumul gros, vineri, 30 octombrie 2015, când infernul s-a dezlănţuit fără milă în clubul „Colectiv“, de pe strada Tăbăcarilor. Cei mai norocoşi au învins iadul. Şi au reuşit să iasă. Alţii s-au salvat şi s-au reîntors după cei dragi. Nu au mai ieşit nici ei. Au fost cupluri care aşteptau să se căsătorească, dar care au murit împreună. Alţii au fost salvaţi de o bere sau de o banală întârziere la serviciu. Au fost schimburi de vieţi pentru doar 100 de lei. Au fost ţipete, urlete şi multă disperare. Au fost eroi.Poveşti nescrise. Fum. Flăcări nemiloase. Vineri noapte s-a ars în carne vie. Să fi fost destin? Să fi fost noroc? Să fi fost soartă? Cine poate şti... Multe întrebări fără răspuns. Singura certitudine: s-a produs cea mai mare tragedie a ultimilor 20 de ani.
Acum, în faţa clubului Colectiv s-a aşternut tăcerea. O tăcere care doare cu fiecare zâmbet, cu fiecare glas, cu fiecare strigăt de disperare. În fiecare candelă aprinsă e o poveste. E un tanar care a plecat mult prea devreme. E zambetul unei fete frumoase. E un ultim telefon si un ultim mesaj lasat pe Facebook. E un erou care putea sa se salveze, dar care ales sa se lupte cu flacarile si sa salveze alte doua persoane. E un strigat de ajutor. E o mana intinsa spre salvare. E scena si muzica dinaintea mortii. La ora 22.32 s-a dezlănţuit infernul.
{gallery}Colectiv{/gallery}
