Conform proiectului pus în dezbatere de Ministerul Dezvoltării, Bucureştiul este situat la cca. 100-170 km. de zona epicentrală Vrancea, are clădiri de peste 3 etaje, cu structură din beton şi/sau zidărie de cărămidă, construite înainte de anul 1940, în zona centrală, şi ale căror structuri sunt degradate în urma cutremurelor puternice produse în anii 1940, 1977, 1986, 1990.
Când au fost construite aceste clădiri, în România şi la nivel mondial nu existau cunoştinţe şi norme tehnice necesare realizării unor structuri rezistente la cutremure puternice. De asemenea, un alt punct vulnerabil al Capitalei sunt condiţiile locale de teren caracterizate prin manifestarea unor perioade predominante lungi ale mişcării terenului la cutremure de magnitudini medii şi mari, care conduc la amplificarea acţiunii seismice, cu efecte distructive asupra structurilor existente.
