În noaptea de sâmbătă spre duminică, România va trece la ora oficială de vară. Mai exact, în noaptea de 25 martie spre 26 martie, românii vor da ceasurile cu o oră înainte, iar ora 3:00 va deveni ora 4:00.
În acest fel, ziua de 26 martie, ultima duminică a lunii, devine cea mai scurtă din an, având 23 de ore, scrie RADOR.
Prin raportare la Greenwich Mean Time (GMT) (care reprezintă acelaşi fus orar ca şi Coordinated Universal Time – UTC), ora României ajunge la o diferenţă de plus 3 ore. În fapt este improprie denumirea de trecere la „ora de iarnă” sau „ora de vară”, ci mai degrabă, de „Timpul Legal Român”.
Istoric
Măsurarea timpului de-a lungul mileniilor s-a făcut pe baza poziţiei soarelui la miezul zilei, când acesta atingea maximul pe bolta cerească, astfel că fiecare aşezare stabilea ora în acelaşi fel, cu anumite diferenţe.
Apoi, în lipsa unui mijloc de standardizare a timpului, măsurarea timpului local real s-a înlocuit cu timpul solar mediu măsurat în raport cu orice meridian longitudinal al globului.
Prima dată, ideea schimbării orei a apărut în eseul intitulat “Un proiect economic”, realizat de omul de ştiinţă american Benjamin Franklin în anul 1784, pe tema consumului de lumină naturală şi artificială.
Aflat ca delegat american la un congres la Paris, Franklin a adus în discuţie câteva idei despre cum ar putea Franţa să maximizeze consumul de lumină naturală în detrimentul celei artificiale, având ca scop economisirea uleiului folosit la lămpile de iluminat.
Au urmat secole în care întreaga lume a încercat să găsească soluţii de economisire a energiei, pornind tocmai de la ideile enunţate de Benjamin Franklin.
Marea Britanie, prima țară care a standardizat măsurarea timpului
Marea Britanie a fost prima ţară din lume care a standardizat măsurarea timpului, din anul 1840, când a început raportatrea la ora Londrei, apoi, în anul 1855, majoritatea ceasurilor publice britanice erau potrivite după ora meridianului Greenwich – GMT. Acest element de raportare a fost standardizat pentru întreaga ţară în anul 1880.
Ora de vară, sub această titulatură, a fost propusă, pentru prima dată de un entomolog din Noua Zeelandă, George Vernon Hudson, în anul 1895.
Ideile lui Franklin şi Hudson au fost reluate de constructorul englez William Willet, în anul 1907, acesta propunând ca în fiecare din cele patru duminici ale lunii aprilie să se dea ceasul înainte cu câte 20 de minute, şi apoi cu câte 20 de minute în urmă în cele patru duminici ale lunii septembrie.
După doi ani, autorităţile britanice au realizat un proiect de lege care să introducă obligativitatea folosirii orei de vară. Intrarea în vigoare a acestor prevederi s-a realizat abia în luna mai 1916, la o lună după ce Germania a adoptat o legislaţie similară.
Primul Război Mondial
Prevederi legale privind ora de vară au fost aplicate pe perioada Primului Război Mondial de câteva ţări din Europa, apoi s-a propus de mai multe ori standardizarea generală la nivel european şi aplicarea unor prevederi similiare în SUA, în cel de-Al Doilea Război Mondial, în perioada 3 februarie 1942 – 30 septembrie 1945.
Ţara noastră a adoptat în anul 1932 Legea pentru stabilirea orei oficiale în România, care prevedea ca date de schimbare a orei 22 mai şi 2 octombrie, apoi, în perioada 1933 – 1940, ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie, până în prima duminică a lui octombrie.
La noi, instituită permanent din 1979
Începând cu anul 1979, după apariţia Decretului nr. 190 privind stabilirea orei oficiale de vară pe teritoriul Republicii Socialiste România, ora de vară a fost instituită permanent în ţară noastră.
Începând din anul 1998 trecerea la ora de vară se face în ultima duminică a lunii martie, iar la ora de iarnă, în ultima duminică a lunii octombrie.
Uniunea Europeană a standardizat în anul 1996 perioada orei de vară pentru toate statele membre, schimbarea orei se face de două ori pe an, iar reglementarea actuală este dată de o Directivă europeană din 2001, care prevede că modificările orei se efectuează în ultima duminică din martie şi în ultima duminică din octombrie, la nivelul Uniunii Europene.
Tebuie menţionat că nu toate ţările din lume trec în acelaşi moment la ora de iarnă sau la cea de vară.
Astfel, în ţările din fosta URSS se trece la ora de vară între ultima duminică din martie şi ultima duminică din octombrie, în Israel – din prima vineri din aprilie până în prima vineri din septembrie, în Australia – din ultima duminică din octombrie până în ultima duminică din martie, în Brazilia – din prima duminică din noiembrie până în a treia duminică din februarie.
Majoritatea specialiştilor concluzionează că existenţa orei de vară aduce atât avantaje, în principal de ordin economic, cât şi dezavantaje, care se regăsesc în domeniul sănătăţii oamenilor.
