Jumătate dintre speciile de păsări sălbatice și numai 23% dintre speciile de animale și floră și 16% din habitatele sălbatice din țările UE au fost evaluate de către Comisia Europeană ca având o stare favorabilă. Datele au fost publicate ca parte a celui mai cuprinzător studiu privind starea naturii la nivel european – „State of nature in the EU” (mai 2015) și se referă la perioada 2007-2012.
Comisia Europeană centralizează și analizează datele trimise de statele membre privind situația speciilor și habitatelor protejate sub directivele pentru conservarea naturii în UE, Directivele Natura 2000 (Directiva Păsări și Directiva Habitate). Studiul actual evaluează starea a 450 de păsări sălbatice, 230 tipuri de habitate și peste 1.200 de alte specii sălbatice din cele 27 de state UE.
Biodiversitatea își pierde din valori și în unele cazuri natura se află într-o stare îngrijorătoare, arată rezultatele studiului. Există însă şi speranţă: acolo unde se implementează măsuri de conservare în baza legislației și a priorităților de conservare, mediul natural se poate reface.
17% dintre speciile de păsări sunt ameninţate, 16% pe cale de dispariţie
În ce privește păsările (protejate prin Directiva Păsări), 52% dintre specii sunt într-o stare bună, 17% sunt amenințate și 16% sunt în scădere sau au dispărut. Între aceste specii vulnerabile sau dispărute se află ciocârlia, sitarul de mal sau becatina mare.
În ce privește speciile de faună și floră (protejate prin Directiva Habitate), 23% au un statut favorabil – restul de 42% și 18% au un statut nefavorabil-necorespunzător și, respectiv, nefavorabil-grav. Cele mai afectate specii sunt peștii și mamiferele.
Habitatele animalelor, puse în pericol de agricultura intensivă
În ce privește habitatele (protejate prin Directiva Habitate), raportul arată o imagine alarmantă: 47% au statut nefavorabil-necorespunzător, iar 30% au statut nefavorabil-grav – numai 16% dintre zonele sălbatice sau semi-naturale sunt într-o stare bună. Dintre cele cu statut negativ, cele mai afectate sunt zonele de dune, zonele costiere, pășunile, zonele umede (inclusiv râurile și lacurile) și pădurile.
Principalele surse de presiune asupra acestora sunt intensificarea agriculturii (schimbarea metodelor de producție înspre cele industriale, supra-pășunatul, pesticidele și fertilizanții chimici) și modificarea de către oameni a condițiilor hidro-morfologice (modificările la nivelul corpurilor de apă – ex. regularizările, desecările, extragerea în exces a sedimentelor, întreruperea conectivității între habitate – prin îndiguiri, instalarea de microhidrocentrale, eliminarea vegetației din lungul râurilor). Supra-exploatarea și poluarea sunt și ele între problemele serioase, mai ales când vine vorba de habitatele marine.
România - exemplu pozitiv şi nu prea
Situația din România este mult mai bună în comparație cu media europeană privind starea habitatelor: România este dată ca excepție pozitivă alături de Cipru, Malta, Estonia și Slovenia întrucât circa 60% dintre fișele de evaluare a habitatelor arată o stare favorabilă a naturii (cca. 25% arată o stare nefavorabilă-necorespunzătoare și cca. 10% - nefavorabilă-gravă).
În coada clasamentului se află Marea Britanie, Danemarca și Olanda care au raportat sub 10% habitate în stare favorabilă. De menționat este faptul că Olanda și Marea Britanie sunt cele două țări care se opun vehement celor două directive și insistă pentru schimbarea legislației.
În ciuda faptului că avem o proporție foarte mare de habitate în stare bună, speciile de floră și faună sunt în majoritatea cazurilor (cca. 60%) într-o stare nefavorabilă-necorepunzătoare (numai cca. 20% sunt într-o stare favorabilă). Acest lucru ne plasează în acest clasament pe ultimele locuri, alături de Austria și Luxembourg, Belgia și Portugalia. Țările cu evaluările cele mai bune în privința speciilor sunt Cipru, Estonia și Bulgaria.
