Sportiva din ţara noastră ne-a scutit de orice emoţii anul acesta. A dat-o în bară încă din primul tur al turneului de la Melbourne! Aşa, şi? Ce mare tragedie?!? Înfrângerea face parte din sport, iar cele mai frumoase victorii sunt atunci când ai ce învăţa de pe urma unui eşec. Americanii anunţaseră acum câteva zile, în urmă unor calcule ştiinţifice, că Simona Halep va juca finală de la Australian Halep! Le-a ieşit perfect!
Peste tot, la noi, la textele despre meciul din această dimineaţă, întâlneşti numai cuvinte care te fac să te gândeşti la cutremurul cel mare sau la începutul unui nou război mondial. Dezamăgire, ruşine, catastrofă, şocant, coşmar! Tenisul este doar un sport. Cineva trebuie să mai şi piardă. Nu există doar învingători. Astăzi s-a întâmplat să fie Simona Halep în tabăra învinşilor. Fata asta, bună sau nu, e româncă şi trebuie încurajată. A făcut-o, într-un mod foarte frumos, marele Ilie Năstase, care a recunoscut că astfel de momente apar în viaţa oricărui sportiv şi nici nu e cazul să aruncăm cu pietre.
Dar nu, noi trebuie să măturăm pe jos cu ea, să o facem mop şi să ştergem podeaua cu cea mai bună jucătoare de tenis din România. Cine face asta nu se pricepe la sport şi nu ştie că încă nu există pe această lume vreun jucător de tenis care să nu fi pierdut niciodată nici măcar un meci. Uitaţi-va la Nadal, fostul lider mondial care a pierdut şi el primul tur de la Australian Open. În clipă de faţă, Simona Halep recunoaşte că se simte pierdută. Dacă se pierde cea mai bună jucătoare de tenis din România, ne vom pierde şi noi că români. Vom ajunge să ne uităm din nou la marile turnee din lume exact aşa cum ne uităm la Jocurile Olimpice de iarnă sau la Turul Franţei. Nici o emoţie, nici un pic de pasiune, doar impresia că suntem mai “răsăriţi” dacă ne uităm la sporturi în care românii nu pot ajunge la vârf.
