Profesor doctor Mircea Gorgan, directorul medical al Spitalului Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni”, spune ca, pentru a ne pune la adapost de o experienta dramatica precum cea prin care trece indragitul Cotabita, trebuie “sa ne impacam cu gandul ca nu putem fi la 60 de ani la fel de frumosi, de supli si de apetisanti ca la 20-30 de ani”. Domnule profesor ce inseamna hipoxia?
In intelesul stiintific, hipoxia inseamna o lipsa de oxingen intr-un anumit organ-tesut. Aportul de oxigen este insuficient pentru a functiona normal sau pentru a fi viabil.
Concret, in cazul in care creierul este privat de aportul normal de oxigen ce se intampla?
In primul rand, inseamna o disfunctie respiratorie, posibil indusa si de o deficienta cardiaca. Creierul nostru are o oarecare marja de independenta de a functiona in lipsa unui aport constant de oxigen adus pe cale sanguina, dar este, totusi, dependent din punct de vedere al metabolismului de calitatea functiei cardio-respiratorii.
Dupa cate minute, timp in care creierul a fost privat de oxigen, acesta incepe sa aiba probleme?
Se considera a se produce leziuni ireversibile la nivel cerebral dupa o privare de oxigen de cinci minute. Nu este vorba de o suferinta globala. Este vorba de suferinte care se manifesta la structurile cele mai sensibile.
Si care sunt acestea, domnule profesor?
Din nefericire, sunt structurile profunde din trunchiul cerebral, unde se gasesc si centrii de comanda cardio-respiratorii. Astfel, “conducerea centrala” ,ca sa o numesc asa, cea care regleaza ritmul cardiac, ritmul respirator, capacitatea de injectie cardiaca, capacitatea respiratorie a plamanilor nu mai functioneaza si nu este reglata in baza automatismelor pe care organismul uman le dezvolta in evolutie.
Domnule profesor, daca pacientul a mai trecut si printr-un infarct miocardic, care sunt riscurile acestuia?
Cu atat situatia se deterioreaza mai rapid si este mai ireversibil.
De ce se induce coma in aceste cazuri?
Coma indusa cu barbiturice face parte din procol. Aceasta coma indusa protejeaza creierul, reducandu-i metabolismul, astfel incat structurile cele mai sensibile sa beneficieze de un aport caloric suficient, pentur a-si metine functiile, care in cazul acestor pacienti sunt conduse prin instinctele primare ale organismului. Sunt, de fapt, automatisme care functioneaza si in afara comenzii de la nivelul cortexului cerebral.
Cat poate fi prelungita aceasta coma?
Poate fi vorba de o simpla protectie, care impune aceasta coma barbiturica, asa cum se intampla, de exemplu, in cazul statusului epileptic. In acest caz, pacientul este intr-o criza continua epileptica. Astfel, sunt evitate complicatiile crizelor epileptice. Sau poate fi o coma consecinta a unui traumatism cranio-cerebral, cu fenomene de edem cerebral malign. Acestea sunt indicatiile majore. In alte cazuri, sedarea pacientului se face pentru a-i usura functia cardiaca si cea pulmonara la parametri care pot fi controlati prin ventilatie mecanica. Acestaeste singurul scop al sedarii pacientului.
Si in cazul lui Cotabita, cum s-a procedat?
Nu pot lansa o opinie neavand cunostinte despre investigatii si nici nu am consultat pacientul. Dar, din experienta, astfel de cazuri sunt obisnuite in clinica de neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arsenie. Procedeul este conform protocolului. Si ceea ce s-a facut pana acum, inclusiv traheostomia arata ca pasii impusi de protocol sunt respectati. Tot ceea ce se face urmareste mentinerea in parametri normali a functiei inimii si plamanilor.
Ce inseamna montarea traheostomei?
Montarea traheostomei permite o ventilatie mai eficienta prin excluderea spatiului aerian mort, adica nas, gura, gat, si introducerea ventilatiei direct in plamani. Pacientul este la nivelul automatismelor si nu are activitate voluntara, constienta.
Va urma si montarea gastrostomei?
Gastrostoma va fi necesara cat de curand, intrucat alimentatia parenterala (nr alimentatie pe cale intravenoasa) nu asigura un aport caloric suficient pentru mentinerea starii de nutritie corespunzatoare a organismului. Or, o prabusire a concentratiei proteinelor in organism ar duce la complicatii suplimentare si la deteriorarea abrupta a imunitatii.
Care este prognosticul, pe baza numeroaselor cazuri similare pe care le-ati avut in ingrijire medicala?Daca organismul mai are resurse, se poate spera la o perioada de stabilizare dupa aproximativ 4-6 saptamani. Dar stabilizarea aceasta se va produce la nivelul a ceea ce noi numim stare vegetativa persistenta. Adica se recupereaza reflexele primare, eventual, chiar masticatia si deglutitia, dar rare ori se recupereaza atitudinea si miscarea volutiva, care arata constientizarea individului fata de mediul inconjurator si fata de capacitatea de a relationa cu cei din jur.
Ce ne-ati recomanda ca sa prevenim asemenea episoade severe? In primul rand, cred ca este necesar ca fiecare dintre noi sa-si evalueze corect capacitatea de efort. Si sa faca acele indeletniciri sau sporturi corespunzator potentialului fizica pe care il organismul.
Am citit, de exemplu, ca in Franta se preconizeaza prescrierea de catre medic a disciplinei sportive potrivite fiecarui individ, asa cum se intampla la noi cu medicamentele. Ce parere aveti?Cred ca lucrurile sunt exagerate. Cred ca ar trebui sa punem mai putin pret pe cum aratam la o anumita varsta si sa ne impacam cu soarta. Pentru ca nu putem fi la 60 de ani la fel de frumosi, la fel de supli si la fel de apetisanti ca la 20-30 de ani.
