Probabilitatea transmiterii locale a virusului este ridicată în ţările unde există ţânţarul Aedes aegypti, principalul vector al virusului, respectiv în insula portugheză Madeira şi regiunile Georgiei şi Rusiei, la marginea Mării Negre, anunţă OMS. Riscul este moderat în 18 ţări, din cauza prezenţei ţânţarului-tigru Aedes albopictus, vectorul secundar al virusului.
Risc scăzut, foarte scăzut şi zero este estimat în Europa Centrală şi de Nord, unde nu a fost semnalat ţânţarul-vector şi unde condiţiile climatice nu sunt favorabile înmulţirii acestuia.
Potrivit Institutului Cantacuzino, în ţara noastră, nu a fost semnalată prezenţa specia invazivă Aedes aegypti, identificată ca vector epidemic al virusului Zika în America Latină. Totuşi, specia invazivă Aedes albopictus, ţânţarul-tigru asiatic, a fost detectată în Bucureşti, în anul 2012 şi, ulterior, în fiecare sezon estival, în perioada 2013-2015. În anul 2014, la sfârşitul verii, locuitori dintr-un cartier al oraşului au semnalat Institutului Cantacuzino prezenţa şi disconfortul provocate de aceşti ţânţari. Institutul Cantacuzino precizează că Aedes albopictus există şi se înmulţeşte în Bucureşti.
"Există două specii de țânțari care ar putea să transmită acest virus. Cel care transmite marea majoritatea a cazurilor de infecție se numește Aedes aegypti. Această specie nu există în România. El există în Europa, doar foarte limitat în insula Madeira și undeva pe coasta de Est a Mării Negre, unde este un climat subtropical, în Georgia. În afară de acest țânțar, există o altă specie care se numește Aedes albopictus. El se găsește în zona de sud a României, a fost implicat și în alte patologii de boli transmise prin țânțari. El este implicat în măsură mult mai mică în transmiterea acestei boli. Trebuie să aplicăm recomandările făcute de OMS și să luăm măsuri ca să reducem toată populația de țânțari inclusiv Aedes Albopictus", explică prof. dr. Alexandru Rafila, preşedinteleSocietăţii Române de Microbiologie.
Institutul Cantacuzino avertizează că, în sezonul de activitate a vectorului, persoane infectate, sosite din zone endemice pentru febrele denga, chikungunya şi infecţia cu virusul Zika, pot fi rezervorul pentru iniţierea unui focar local.
De asemenea, în sezonul de activitate a vectorului (mai-septembrie, cu precădere în lunile iulie-august, când densitatea vectorului este maximă) există risc de transmitere locală de denga, chikungunya, Zika şi de aici necesitatea supravegherii acestor infecţii.
„Transmiterea e posibilă dacă un număr relativ important de persoane din România vine cu această boală din import şi ulterior e, teoretic, posibilă transmiterea în cadrul populaţiei ţării noastre de la persoane care au fost infectate. Nu s-a întâmplat aşa ceva, sperăm nici să nu se întâmple. De aceea, şi recomandarea OMS e să încadrăm în categoria moderată această ameninţare”, precizează prof. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.
Potrivit acestuia, "cel mai important este ca oamenii să înțeleagă, mai ales cei care au gospodării la țară, unde au curți, grădini, să elimine toate zonele unde există apă stagnantă, mai ales deșeuri, anvelope, unde ar putea să stagneze foarte mult timp apa. Acestea sunt zonele predilecte pentru înmulțirea țânțarilor. Trebuie să aplicăm măsuri de dezinsecție. (...) Recomandarea către autoritățile locale este să facă dezinsecție, mai ales în zone unde există ape care favorizează — bălți, lacuri și în zona perimetrală a spitalelor de boli infecțioase care teoretic ar putea găzdui persoane infectate, dar aceasta este numai teoretic, pentru că persoanele infectate sunt numai cazuri de import care s-au îmbolnăvit în zona în care se manifestă infecția și care s-au întors în România".
