Era în una din cele şase-şapte gărzi pe care le face în fiecare lună. Pentru doctorul Cîrstoveanu garda în această secţie este « o flacără mereu aprinsă ». Nu ştie ce este oboseala. Duminică a dus, cu un avion « blue aire » în Italia, un copilaş intubat de numai o lună şi jumătate, născut cu o stenoză de trahee ameninţătoare cu moarte. Este mâhnit pentru că, la noi, acest copil nu avea nicio şansă. Dar este şi bucuros pentru că micuţul e pe mâini bune. Luni în zori era la spital, în secţia lui de suflet, terapia intensivă pentru nou-născuţi. Îl aştept pentru că trebuie să facă ultimele retuşuri la programul cursurilor pentru perfecţionare medicilor. « Pentru că la noi vin copii cu suferinţe grele, pe care nu le pot duce nici adulţii. Şi trebuie să fim pregătiţi să folosim aparatele sofisticate pentru a le da o speranţă ».
« Am visat 15 ani să fac hemodiafiltrare la secţia noastră »
Cu ajutorul unei firme de specialitate, a reuşit să înzestreze secţia cu un asemenea aparat sofisticat, capabil să facă hemodiafiltrare la nou-născuţi. A văzut acest aparat-minune în clinici din Statele Unite, Anglia, Germania, Israel, unde s-a perfecţionat şi a lucrat. Acum, îl are în secţia lui. Iar pentru Cristian, un băieţel de zece luni, aparatulul a luat locul rinichilor lui bolnavi pentru două săptămâni.
Povestea lui Cristian e pilduitoare pentru crezul doctorului Cîrstoveanu că « nimic pe lumea asta nu este mai important ca viaţa unui copil ». Cristian a fost salvat în trei rânduri în Spitalul « Marie Curie”. O dată în secţia de chirurgie cardiacă, deoarece Cristian a venit pe lume cu insuficienţă cardiacă. Şi a doua oară în secţia doctorului Cîrstoveanu. Din motive inexplicabile, după operaţia la inimioară, Cristian a făcut o infecţie cu disfuncţie multiplă de organe. Cristian era umflat din cauza excesului de lichide.
« Indicaţia iniţială este de dializă peritoneală, ceea ce noi am făcut la prematuri. Dar nu a fost posibil în cazul lui Cristian, pentru că nu putea elimina surplusul de lichide. La acest copil marea problemă, pe lângă altele, era surplusul de lichide acumulate, fără putinţa de a le elimina. Cu acest aparat s-a reuşit rapid, încă din primele două zile. Pentru noi este foarte important, deoarece în lume nu sunt multe rapoarte de cazuri similare. Abordul vascular este decisiv în acest caz. Sunt două catetere care se plasează într-un vas mare de sânge din corp: pe un cateter se face accesul, iar pe celălalt se întoarce sângele detoxificat în organism, iar excesul de lichid este eliminat « , îmi explică doctorul Cîrstoveanu.
Şi a treia oară, tot acest aparat i-a venit în ajutor lui Cristian. Pentru că, după ce a fost reabilitată funcţia renală, s-a instalat o acumulare excesivă a bilirubinei în sânge. Şi atunci, doctorul Cîrstoveanu l-a trecut pe Cristian pe dializă hepatică.
« Cristian este un mare succes pentru noi. Şi renal, şi hepatic. Şi ne dă curajul ca, din primele zile de viaţă, unui bebeluş cu insuficienţă renală acută, indiferent de greutate, să-i facem hemodiafiltrare. Am visat 15 ani la ziua când voi putea face hemodiafiltrare, aici, în secţia aceasta ».
Bebeluşi cu malformaţii greu de imaginat
În secţia de terapie intensivă pentru bebeluşi de la Spitalul « Marie Curie », de regulă, sunt 20-21 de micuţi internaţi, unii cu malformaţii greu de imaginat, incompatibile cu viaţa. La unii dintre ei, totul este malformat. Doi nou-născuţi au malformaţii pe care doctorul Cîrstoveanu nu le-a văzut niciodată, iar literatura de specialitate nu le menţionează : unul cu vezica, intestinele şi organele genitale în afară, malformate, altul cu vezica şi intestinele inerte, ceea îi confirmă doctorului Cîrstoveanu că în acel trup firav sunt complicaţii letale.
Sunt aici şi bebeluşi cu dublă insuficienţă: cardiacă şi respiratorie. Ei au nevoie de suport pe care-l poate oferi un aparat de excepţie, ECMO, de oxigenare extracorporeală. Acest aparat poate substitui atât funcţia plămânilor, cât şi a inimii. Sângele este deviat din corp într-un sistem de membrane care fac schimbul gazos : elimină dioxidul de carbon şi oxigenează sângele. Apoi, este reintrodus într-o venă sau într-o arteră.
Secţia de terapie intensivă pentru bebeluşi are acest aparat, dar « medicii au prea puţin curaj şi experienţă . Suntem reţinuţi pentru că, în lume, sunt puţine centre medicale care folosesc acest aparat. Avem şase colegi în echipa noastră care au făcut cursuri de specializare în Anglia şi în SUA şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt sigur că, până la sfârşitul anului, vom reuşi ». mă convinge doctorul Cîrstoveanu.
Sunt şi bebeluşi cu boală cronică pulmonară foarte gravă, fără intestin, cu meningite, cu ventriculite foarte grave, îngrijiţi perioade lungi.
Erica este aici de doi ani. Ea are sindrom de intestin scurt şi va merge, prin Ministerul Sănătăţii, la un centrul internaţional pentru transplant, deoarece la noi se făc foarte rar asemenea intervenţii chirugicale. Şi asta pentru că medicii noştri nu s-au confruntat cu cazuri similare. Erica avea la naştere, 10-15 cm de intestin din cauza unei malformaţii intestinale foarte grave. Până la un transplant în Italia sau în Belgia, medicul Cîrstoveanu le-a promis părinţilor că o vor creşte pe Erica aici, în spital.
N-a cedat
Aţi visat să faceţi toate acestea în Spitalul « Marie Curie ». De ce aici şi nu într-o clinică super dotată din SUA, Anglia… ? Doctorul Cîrstoveanu nu ocoleşte răspunsul. Recunoaşte bărbăteşte că de multe ori s-a luptat cu gândul de a rămâne în străinătate. A avut contractul în buzunar cu o clinică din Italia. Dar n-a cedat. Profesorul Dan Stuart din SUA l-a chemat să-şi continue rezidenţiatul într-o clinică performantă din Louisville, statul Kentucky. Şi tot n-a cedat. Şi în Marea Britanie a stat faţă în faţă cu un contract plin de avantaje materiale din care mai lipsea doar semnătura lui. Toţi prietenii erau convinşi că de data aceasta va ceda, mai ales că era câştigătorul unui grant. Dar toţi s-au înşelat, pentru că doctorul Cîrstoveanu are proiecte în România, cu copiii noştri, pentru că este dator să le demonstreze mentorilor lui, profesorul Nicolae Iordăchescu, datorită căruia este în acest spital, profesorul Bogdan Marinescu şi mulţi alţi profesori de la care a învăţat neonatologie, că este medicul copiilor suferinzi din România.
Gestul ferm al doctorului Cîrstoveanu de a nu ceda şi de a reveni de fiecare dată la Spitalul « Marie Curie » este cu atât mai impresionant cu cât, în anii 2000, medicii plecau în valuri din ţară din caza salariile lor umilitoare, pentru că sistemul pare depăşit de probleme, pentru că nimic nu se mişcă. Doctorul Cîrstoveanu simţea la propriu, pe pielea lui, toate aceste lipsuri. Îşi aduce aminte cum, după trei luni într-un schimb de experienţă la Belfast, încununat cu o ofertă generoasă de a-şi continua activitatea într-un centru medical bine cotat, s-a întors la Spitalul « Marie Curie » cu un tir de aparatură donată de doi profesori irlandezi formidabili. Aşa s-a descurcat cu consumabilele vreo doi-trei ani.
Nu ne zgărcim la aţă
Dar a răsărit Soarele şi pe strada lui. Din 2003, s-a întâmplat o minune, spune medicul Cîrstoveanu. “Au început să curgă proiectele, să găsesc soluţii, am adus ventilatoarele cu frecvenţă înaltă în premieră la noi, am obţinut un grant al Academiei de Ştiinţe Medicale prin care am achiziţionat aparate de administrarea unui gaz foarte scump», printr-un parteneriat privat, a refăcut din temelii această secţie.
În tot ceea ce face este extrem de exigent. Printr-un parteneriat privat, a pus în funcţiune un sistem extrem de eficient, cu aplicaţie pe telefonul mobil, de monitorizare a fiecărui bebeluş, în orice moment, indiferent unde s-ar afla.
Nu concepe operaţie cu aţă chirurgicală ieftină. Are o filozofie sănătoasă: « pentru a salva o viaţă nu ne zgârcim la aţă ». Cu această filozofie, a reuşit să facă din secţia de terapie intensivă de la « Marie Curie » una comparabilă, din punct de vedere al dotărilor, cu multe secţii din spitale renumite din Occident. În schimb, problema cea mare este personalul medical. Degeaba a dat Ministerul Sănătăţii liber la angajări, pentru că asistentele medicale şi medicii în continuare preferă să facă şcoala la noi şi să muncească în spitalele europene. Este adevărat că terapia intensivă pentru bebeluşi, comparativ cu alte secţii, este cu foc continuu: eşti medic şi asistent 24 din 24 de ore, şapte zile din şapte. Aici, angajările se fac pe criterii stricte, nu se doarme în gardă, veniturile medicilor şi asistentelor sunt salariul şi sporul şi nu se rotunjesc cu plicul de la pacienţi.
Mereu mă întorc acasă
Mă uit lung la acest doctor iubit de părinţi şi copii şi mă întreb de ce nu a lăsat Spitalul Marie Curie pentru un spital din SUA Anglia, Italia...Doctorul Cîrstoveanu intuieşte întrebarea nerostită şi îmi răspunde în mod indirect, în stil moromeţian. Are 47 de ani, doi feciori - unul la liceu, campion la baschet, şi al doilea, student la Medicină- şi o soţie minunată, medic radiolog la Spitalul Colentina. Şi îi mai are pe aceşti bebeluşi, pentru care mai are multe de făcut. „Mereu mă întorc acasă, îmbogăţit profesional, mai dispus să împărtăşesc colegilor mei noile informaţii, cu credinţa fermă că aşa ne vom putea vindeca acasă toţi copiii. Şi cu siguranţă nu este departe ziua când vom avea şi aparatura medicală, şi medicii pregătiţi, şi asistente medicale suficiente pentru a nu mai fi nevoiţi să ducem bebeluşii cu malformaţii grave, cu avioane de linie, în clinici din străinătate”.
