Deoarece infecţia meningococică poate evolua spre forme fulminante, când decesul pacientului se înregistrează în doar câteva ore, este necesară prezentarea la medic în cel mai scurt timp de la apariţia primelor simptome, avertizează prof. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.
Domnule profesor, de fapt, ce este meningita?
Meningita este o boală infecţioasă, caracterizată prin inflamarea meningelor, membranele care acoperă creierul şi coloana vertebrală. Această boală infecţioasă are etiologie virală sau bacteriană.
Meningita bacteriană este mult mai gravă decât forma virală a bolii. De obicei, bacteriile implicate în producerea meningitei sunt: meningococul, pneumococul şi haemophilus influenzae tip b (Hib).
În programul naţional de vaccinare este inclus vaccinul împotriva infecţiei cu haemophilus influenzae tip b şi sperăm ca, în curând, să fie introdus şi vaccinul pneumococic.
Mai există, ce-i drept mai rar, meningita bacteriană provocată de bacilul tuberculos. Meningitele virale sunt mai frecvente, dar cu forme mai uşoare.
Care sunt semnele bolii?
Principalele semne ale meningitei sunt: febră mare, cefalee, fotofobie, redoare de ceafă (pacientul nu poate îndoi gâtul), uneori vărsături în jet, din cauza tensiunii intracraniene.
Meningita este o urgenţă din punct de vedere al tratamentului pentru că, pe de o parte, trebuie combătută infecţia şi, pe de altă parte, inflamaţia consecutivă.
Câteodată, meningita meningococică este asociată unei forme cu evoluţie rapidă a bolii, care se numeşte meningococemie, adică prezenţa şi diseminarea pe cale sangvină a meningococului.
Există persoane purtătoare de meningococi fără semnificaţie patogenă. Dar la anumite persoane poate să apară meningita sau această formă fulminantă a infecţiei, numită meningococemie.
În acest caz, boala debutează brusc, iar decesul pacientului se înregistrează după numai câteva ore de la apariţia simptomatologiei. Este vorba de meningococi capsulaţi cu implicarea câtorva serogrupuri: A, B, C, Y şi W135.
Pentru unele dintre ele există vaccinuri, care sunt eficiente dacă sunt administrate la copii.
Cum se transmite această infecţie?
Transmiterea acestei infecţii este directă, respectiv pe cale aeriană de la bolnav sau de la purtători. Meningita nu este o boală foarte contagioasă, cum este, de exemplu, rujeola. Meningitele nu sunt infecţii sezoniere.
Domnule profesor, o mamă care are un copil mic cum îşi dă seama că acesta ar putea avea meningită?
La un copil mic este dificil să-ţi dai seama dacă are fotofobie sau cefalee, de exemplu, deoarece acesta încă nu vorbeşte. Dar că are febră mare, evident că mama îşi dă seama şi va reacţiona ducând copilul de urgenţă la medic.
De asemenea, la orice erupţie cutanată, copilul trebuie consultat de medic. Atenţie, şi la meningococemie apar nişte pete roşii pe piele. Din păcate, acestea indică faptul că boala este într-o fază avansată.
Cum putem preveni această infecţie?
Prin izolarea pacientului, profilaxia contacţilor cu pacientul şi tratament cu antibiotic. Persoanele cu imunodeficienţă pot face vaccinul meningococic, care nu asigură imunizare pentru toate tipurile de meningococ.
Deoarece infecţia meningococică poate avea diferite forme de severitate – de la simpla bacteriemie (prezenţa tranzitorie în sânge a microorganismului) până la forme fulminante, care pot duce la decesul pacientului în doar câteva ore, prezentarea la medicul pediatru sau la specialistul în boli infecţioase este cea mai bună cale pentru a preveni o evoluţie gravă.
