Ce este Escherichia coli (E. coli)?
E. coli este o bacterie larg răspândită în natură, care se găsește în mod normal în intestinul omului şi animalelor. Majoritatea bacteriilor care aparțin acestui gen sunt inofensive, însă există tipuri de E. coli implicate în producerea de boli diareice şi de infecții urinare. Prezenţa acestei bacterii în apă indică poluarea acesteia şi trebuie evitat consumul pentru băut şi prepararea hranei.
Ce este Shiga toxina E.coli (STEC) ?
Unele tipuri de E. coli produc o toxină puternică denumită Shiga toxina (ST). Bacteriile care produc această toxină se numesc Shiga toxina E. coli sau STEC sau E. coli enterohemoragica (EHEC). Tipul de E. coli, cel mai frecvent izolat, care aparține acestui grup este O157:H7. În anul 2011, un alt tip, O104:H4 a produs peste 4.000 de îmbolnăviri mai ales în Germania, soldate cu 53 de decese. Există şi ale tipuri de STEC cu circulație mai redusă (O26, O103,O111, O145), dar care pot produce, ca şi cele menționate anterior, Sindromul Hemolitic Uremic (SHU).
SHU reprezintă o complicație majoră, care este un tip de insuficienţă renală şi apare la circa 10% din cazurile de boală diareică produse de STEC şi care apare mai ales la copiii de 0-5 ani şi la persoanele în vârstă.
Cum se transmite infecția cu STEC?
Infecția apare în urma ingestiei de STEC, chiar în cantitate extrem de mică (doar 1.000 de bacterii sunt suficiente pentru a produce infecția). Aceasta se produce mai ales după consumul de alimente sau de apă contaminate. Alimentele cel mai frecvent implicate în transmiterea acestei infecții sunt laptele şi produsele lactate nepasteurizate, carnea de vacă, mai ales cea tocată insuficient preparată termic, sucul de mere nepasteurizat, salata verde insuficient spălată. Prelucrarea alimentelor crude poate contamina ustensilele de bucătărie, mai ales dacă nu sunt utilizate separat pentru fiecare categorie de alimente şi nu sunt curățate între utilizări.
Uneori contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care vin în contactc u animalele şi care nu respectă reguli elementare de igienă personală (spălatul mâinilor cu apă şi săpun);
Cum se diagnostichează infecția cu STEC şi când trebuie să ne adresăm medicului?
Infecția cu STEC se diagnostichează prin examenul microbiologic al materiilor fecale (coprocultura), care permite identificarea E. coli O157:H7 sau a toxinei Shiga în produs.
Prezentarea la medicul de familie sau la specialist trebuie făcută cât mai curând (imediat), mai ales în cazul copiilor de 0-5 ani, dacă diareea este însoţită de febră sau scaune cu sânge. La adulți, fără alta simptomatologie decât diareea, prezentarea le medic este obligatorie dacă acesta persistă timp de 3 zile.
Care este tratamentul infecţiei cu STEC?
Cea mai importantă măsuăa terapeutică este cea de rehidratare şi reechilibrare electrolitică. Antibioticele nu sun recomandate pentru tratamentul acestei infecții. De asemenea, nu sunt recomandate anti-diareicele. Aceste medicamente pot creşte riscul apariției SHU
Masuri de prevenire a infecției cu STEC
- Spălați-va pe mâini cu apă şi săpun după folosirea toaletei, după schimbarea scutecelor copilului şi înaintea preparării sau a consumului de alimente;
- Spălați-vă pe mâini cu apă şi săpun după contactul cu animale sau cu materialele folosite pentru îngrijirea lor;
- Preparați corespunzător termic carnea. Carnea de vită, mai ales cea tocată, trebuie gătită la o temperatură de minim 70 grade Celsius (temperatura trebuie atinsă în interiorul preparatului);
- Evitați laptele crud (nepasteurizat), produsele lactate nepasteurizate sau achiziționate din surse neautorizate. Evitați, de asemenea, sucul de mere nepasteurizat;
- Preveniți contaminarea încrucișată în timpul preparării hranei prin utilizarea separată şi curățarea ulterioară cu detergent şi apă caldă a ustensilelor (cuțite, vase, tocătoare), care vin în contact cu produsele alimentare crude.
Pentru orice simptomatologie de boală diareică, recomandăm părinţilor prezentarea copilului la medicul de familie sau în cea mai apropiată unitate sanitară.
De asemenea, părinţii nu trebuie să administreze copiilor medicamente fără recomandarea unui medic. Administrarea unui tratament nerecomandat de medic poate îngreuna depistarea cauzelor apariţiei bolii.
