Specialistul recomandă părinţilor să se adreseze medicului, deoarece "aceşti copii sunt daţi afară din grupurile lor de joacă, din grupurile unde învaţă. Părinţii îi pedepsesc, neştiid că se poate corecta, că nu e nimic rău şi faptul că un copil scapă urină sau materii fecalenu nu e pentru că acesta e rău-voitor, ci pentru care are o disfuncţie".
"Unele leziuni sunt evidente, sunt leziuni mari și atunci se văd, altele precum spina bifidă ocultă nu se văd. Neurologic și malformativ copilul nu are absolut nimic, dar în timp are tulburări de dinamică. Unii fac pipi foarte, foarte des, din păcate noaptea nu se mai pot ține. De cele mai multe ori familia îi ceartă, le reproșează de ce nu se scoală noaptea, de ce beau lichide, iar partea de urgență diurnă e trecută cu vederea. Faptul că are nevoie la o jumătate de oră, la 45 de minute la toaletă de multe ori se găsesc scuze de genul a băut apă sau așa e el și ajung să crească, sunt adolescenți, tineri care ajung să se confrunte cu această problemă, care poate fi tratată, dacă este corect diagnosticată", spune dr. Bunea.
Potrivit unor studii efectuate la Sibiu, Moreni şi Târgu Mureş, aproximativ 10% dintre copii au probleme de continenţă urinară. "Un număr destul de mare de copii", avertizează dr. Bunea.
Tulburările de continenţă urinară pot fi și de natură psihologică, pe fondul unor modificări majore: schimbări în familie, începerea şcolii etc. Dr. Bunea spune că, în aceste situaţii, tulburările de continenţă "sunt greu de recunoscut, greu de acceptat de familie și e nevoie, pe lângă demersul medicului, de demersul psihologului și apropierea familiei, care să încerce să găsească o cauză și să o îmbrace frumos".
Este foarte important tratamentul acestui tip de tulburări, deoarece ele pot conduce la deteriorarea rinichilor. Prof. dr. Mihaela Bălgrădean, șef de secție la Spitalul ''Marie Curie'', atrage atenţia că, la copii, atunci când funcția renală începe să fie afectată, aceasta nu se mai reface.
"Nefronii nu sunt celule care se refac în timp, nefronii se distrug și se ajunge la sechele renale și la ceea ce noi numim cicatrice renale cauzate de infecțiile de tract urinar. Până la urmă boala renală cronică este consecința sau una dintre consecințele tulburărilor de continență vezicală. (...) La boala cronică de rinichi nu avem decât două posibilități care se leagă de procedurile de dializă și de transplant renal", semnalează prof. dr. Mihaela Bălgrădean.
