„Una dintre axele cele mai interesante priveşte legătura dintre inflamaţia cronică şi boală. Această nouă pistă ar putea implica flora intestinală, respectiv bacteriile din sistemul nostru digestiv. Există un dialog permanent între flora intestinală şi sistemul nervos central.
Ea poate favoriza, la nivel cerebral, un fenomen inflamator, cunoscut fiind, la ora actuală, că acesta este un semn al bolii Alzheimer”, explică dr. Chneiweiss.
La întrebarea în ce măsură ar putea fi prevenită maladia Alzheimer prin modificarea florei intestinale, dr. Cheneiweiss spune că, probabil, în următorii ani, se vor putea face recomandări în privinţa alimentaţiei, capabile să reechilibreze microbiotul (flora intestinală) şi să contribuie la temporizarea apariţiei maladiei Alzheimer, chiar la evitarea ei.
Având în vedere procesele inflamatorii, s-ar putea crede că anti-inflamatoarele ar putea ajuta. Totuşi, dr. Chneiweiss spune că nu au fost evidenţiate beneficii din partea acestor medicamente. „Mecanismele inflamatorii prezente în maladia Alzheimer nu sunt similare inflamaţiilor periferice observate în restul organismului. Trebuie mai bine ţintite mecanismele de la nivel cerebral. Sunt implicate celulele microgliale cu rol în imunitate. Mult timp ele au fost neglijate, deoarece au fost considerate celulele „nobile” ale creierului, neuronii.
În privinţa progreselor înregistrate legat de diagnosticul maladiei Alzheimer, dr. Cheneiweiss precizează că, mult timp, pentru depistarea bolii s-a ţinut seama doar de simptomele de demenţă care, totuşi, pot avea şi alte cauze. Diagnosticul nu putea fi confirmat decât post moterm, după analizarea creierului. Şi, în 50% dintre cazuri, se constata că era eronat. Datorită progresului în domeniul imagisticii medicale şi a cunoştinţelor privitoare la celulele microgliale, în prezent, diagnosticul este cert în 95% dintre cazuri. Se poate chiar prognoza dezvoltarea bolii în familii la risc. Imagistica la nivel cerebral, prin emisii de pozitroni (pet scan), poate arăta un lucru extraordinnar: celulele care pot fi în stare activată (inflamatoprie) cu 8-10 ani înainte de primele simptome.