Miercuri se împlinesc exact 30 de ani de la organizarea primelor alegeri din România, după căderea comunismului. Alegerile din 20 mai 1990 - sau alegerile din Duminica Orbului - cum au fost numite în presa de Opoziție, au adus consolidarea puterii reprezentanților formațiunii formate în jurul lui Ion Iliescu.
De ce "alegerile din Duminica Orbului"? Ce este Duminica Orbului?
Din punct de vedere religios, Duminica Orbului este a cincea duminică după Paşti, o zi care încă poartă ecoul marelui praznic al Învierii, potrivit crestinortodox.ro. Orbul din naştere a primit de la Mântuitor nu doar lumina ochilor trupeşti, ci a fost şi luminat sufleteşte: mintea, inima şi voinţa lui au dovedit o vedere mai înaltă decât cea fizică.
Atunci, în acea zi de 20 mai, s-a nimerit să fie Duminica Orbului. Prilej pentru unii de a citi ad litteram semnificaţia zilei şi a interpreta că oamenii au mers la vot precum orbii, fără a vedea în profunzime pe cine pun ştampila cu adevărat, iar pentru alţii de a interpreta în altă cheie, optimistă, momentul: ziua în care oamenii făceau alegeri libere, fără constrângeri, cu mintea luminată de libertate.
În primul scrutin postcomunist, pentru funcţia de preşedinte, doar Frontul Salvării Naţionale, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat au promovat candidaţi la preşedinţie: Ion Iliescu (FSN), Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD). A ieşit câştigător, încă din primul tur, Ion Iliescu.
Opoziția democratică a suferit o înfrângere drastică, însă aceste alegeri au adus în atenția publică o serie de figuri publice în jurul cărora se va coaliza coaliția capabilă, în 1996, să îi înfrângă pe moștenitorii Partidului Comunist Român, comentează rfi.ro.
În 20 aprilie 1990, peste 14 milioane de cetățeni români și-au exercitat dreptul de vot. Alegerile au avut loc după o campanie electorală marcată de intimidarea reprezentanților Opoziției și de utilizarea mass-media de stat drept mijloace de propagandă pentru formațiunea neocomunistă FSN, mai comentează rfi.ro.
Alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare s-au desfăşurat în baza Decretului-lege nr. 92/1990, votat la 14 martie 1990 de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională - organism provizoriu de conducere, înfiinţat după căderea regimului comunist, explică agerpres.ro.
Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României cuprindea în acelaşi text legislativ atât alegerile prezidenţiale, cât şi pe cele parlamentare. Ultimul articol al Decretului-lege abroga Legea electorală a Republicii Socialiste România nr. 67/1974, potrivit cdep.ro. Ziua desfăşurării celor două scrutine simultane a fost, astfel, stabilită prin decret, pentru 20 mai 1990.
Decretul-lege nr. 92/1990 s-a aplicat doar primelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale, cele din 20 mai 1990, având în vedere că după adoptarea Constituţiei în 1991, Parlamentul a fost cel care avea să adopte şi să elaboreze o lege electorală în concordanţă cu principiile şi instituţiile consacrate prin legea fundamentală.
Potrivit Decretului-lege, Parlamentul care urma să fie ales era unul bicameral format din Adunarea Deputaţilor şi Senat, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Cele două camere urmau să fie alese în baza votului pe liste de partid, în timp ce alocarea mandatelor urma să se facă conform principiului reprezentării proporţionale (art. 4 din Decret-lege nr. 92/1990).
Cu privire la Preşedintele României, Decretul prevedea că acesta era ales prin vot universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. Condiţia de vârstă pentru a candida şi a fi ales în funcţia supremă în stat era 30 de ani. Validarea alegerii preşedintelui se făcea de către Curtea Supremă de Justiţie, în plenul său, în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Conform Decretului, era declarat Preşedinte al României candidatul care întrunea votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale. Dacă niciunul dintre candidaţi nu întrunea această majoritate, se organiza un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi clasificaţi în ordinea numărului de voturi obţinute. Era declarat ales candidatul care, la al doilea tur de scrutin, obţinea cel mai mare număr de voturi.
Au fost depuse 5.700 de candidaturi pentru Adunarea Deputaţilor şi 1.580 pentru Senat. În calitate de independenţi, 212 persoane şi-au depus candidaturile pentru Adunarea Deputaţilor şi 126 pentru Senat, mai scrie agerpres.ro.
Nu a existat prag electoral. În Senat au intrat șapte formațiuni politice, iar în Camera Deputaților au intrat 27, inclusiv 10 formațiuni ale minorităților naționale. UDMR era cel de-al doilea partid parlamentar după FSN, iar Opoziția începea să se coaguleze în jurul PNL și al PNȚCD, explică rfi.ro.
FSN deținea 67,53 la sută dintre mandatele parlamentare și a avut puterea să impună o Constituție care a stârnit multe dezbateri, pentru că, fără nici un fel de legitimitate democratică sau istorică, a instituit o serie de reguli care, teoretic, nu pot fi schimbate. Așa ar fi forma republicană de guvernământ sau instituirea unei Curți Constituționale formate din persoane care nu sunt magistrați de profesie, comentează sursa citată.
Unul dintre eroii principali ai acelor zile, Ion Rațiu, a consemnat în jurnalul său frauda masivă din 20 mai 1990. În 21 mai, a organizat o conferință de presă pentru ziarele străine în care a prezentat dovezile. ”Arătăm filmul pregătit special în cursul prânzului, în care se văd nenumărate neregularități, inclusiv construirea de urne de vot. Vroiau gazetarii să știe de ce urnele nu erau goale și legitim făcute pentru centrele de votare. Am repetat porțiunea filmului și le-am atras atenția asupra unor detalii. Am tradus cuvintele distinct auzibile. Ai noștri sosiseră tocmai când încărcau niște urne, afară, în stradă. Au alertat Poliția. Imediat discuția a început. Ce facem? Le ducem înăuntru. Le băgăm în curte. Și așa au făcut. După sosirea Poliției, atelierul a fost inspectat. Foarte mult material disponibil, pentru construirea de multe urne, peste tot. Comentariul meu, adresat gazetarilor: Dacă operația a fost legitimă, de ce au oprit-o?… Urnele erau sau pline cu buletine de voturi false, sau urmau să fie duse pentru a fi umplute cu voturi pentru Front, și apoi livrate Centrelor Electorale pentru a fi numărate”, scria Ion Rațiu în jurnalul său, citat de rfi.ro.
Pentru candidatul FSN, Ion Iliescu, au fost exprimate 12.232.498 voturi, ceea ce a reprezentat 85,07%. Pentru Radu Câmpeanu, candidatul PNL, au votat 1.529.188 alegători, respectiv 10,64%, iar pentru Ion Raţiu, candidatul PNŢCD, au votat 617.007 alegători (4,29% din electorat), conform roaep.ro.
Din numărul total al alegătorilor, de 17.200.722, la 20 mai 1990 s-au prezentat la urne 14.825.017. Numărul voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară a fost de 13.707.159, iar cel al voturilor nule a fost de 1.117.858, conform rezultatelor din Monitorul Oficial.
