La data de 14 iulie 1890, în Buhuși, județul Bacău se năștea Dumitru Dan, într-o familie modestă cu 7 copii. În anul 1908, după ce a terminat cursurile Liceului Comercial de la Brăila, Dumitru Dan merge la Paris unde avea de gând să studieze Geografia la Universitatea din Sorbona.
În 1910, Dumitru Dan a participat împreună cu Gheorghe Negreanu, Paul Pîrvu și Alexandru Pascu la concursul organizat de Touring Club de France, care prevedea ocolul pământului pe jos. Candidații puteau să își aleagă singuri traseul, însă nu puteau să plece cu bani de acasă, iar premiul era de 100.000 de franci, adică 1 franc pentru fiecare kilometru. La concurs s-au înscris 200 de participanți, însă studenții români au ales cel mai lung traseu, de 100.000 de kilometri. Startul s-a dat la 1 aprilie, iar fiecare concurent a pornit din capitala țării natale.
”Călătoria mea în jurul lumii s-a înscris în istoria turismului mondial ca fiind cea mai cutezătoare și mai mare drumeție pe jos. Mă simt fericit că am putut oferi ţării mele o asemenea onoare”, declara Dumitru Dan în 1975 la o conferință susținută la Școala Generală din Bârsănești, județul Bacău.
El a avut curaj și a plecat din țară în timpul facultății. Știa franceză și germană, astfel că a primit o bursă în Franța: i se acorda cantină şi cămin cu doar 10 franci pe lună. De asemenea, era scutit și de taxa școlară și de plata pentru cărți.
Astfel, el a pornit spre facultatea din Franţa pe jos, în costum naţional, cu opinci în picioare şi cu instrumentele la braț, alături de doi tovarăși. Pentru a câștiga bani, au susţinut spectacole în toate marile oraşe prin care au trecut. Ajunși la Paris, Dumitru Dan şi Paul Pîrvu au studiat geografia la Sorbona, iar Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, Conservatorul.
Dorința de aventură a românului l-a dus pe un traseu de 100.000 de kilometri. Studenți la geografie, Dumitru Dan şi Paul Pîrvu cunoşteau destul de bine lumea, așa că au putut să își aleagă un traseu favorabil, astfel încât să reziste chiar şi în cele mai grele condiţii.
„Am vizitat 1.500 de localități, 74 de țări, 30 de colonii, traversând trei oceane, înconjurând de șapte ori Ecuatorul. Eu nu avusesem posibilitatea de a intra la Universitatea din Iași, pentru că eram copil sărac. M-am întovărășit cu alți trei prieteni și am plecat pe jos, dând spectacole în diverse orașe, ca să câștigăm bani: Viena, Budapesta, Bruxelles, iar când am ajuns la Paris, în costume naționale și opinci, am cântat muzică folclorică. După o vreme, doi dintre noi s-au înscris la Conservator și doi la Facultatea de Geografie”, conform unei benzi magnetice pe care românul a înregistrat întreaga călătorie.
Dumitru Dan a trecut, împreună cu tovarășii săi de drum, prin 74 de ţări, 1.500 de orașe, 30 de colonii, cinci continente, 7 mări, 3 oceane şi de 6 ori pe la Ecuator. Au avut nevoie de 497 de perechi de opinci şi de 28 de costume naţionale pe care le primeau de acasă, în locuri stabilite din timp. În fiecare oraş în care ajungeau mergeau la autorităţi şi-şi anunţau prezenţa.
