Fostul premier Adrian Năstase face pe blogul său o analiză a modului în care a acționat guvernul condus de Dacian Cioloș, asimilat unei guvernări făcute de tehnicieni, considerând că s-a spulberat încă una dintre soluțiile în care românii credeau că poate fi salvatoare, guvernul tehnocrat dovedind că "nu este neapărat competent și nu în mod necesar politic". În finalul postării sale Adrian Năstase se întreabă ce alt experiment va fi încercat de societatea românească, ipoteza sa fiind una destul de împovărătoare.
Citți în continuare articolul integral postat de Adrian Năstase pe blogul său
____________________
De fiecare data cand lucrurile sunt complicate in tară, apare cineva care lansează ideea unui salvator. Deobicei, cineva de la Banca Nationala sau cineva conectat cu străinătatea.
In ultimul timp, pentru ca acelei persoane nu i se putea spune Deus ex machina, i s-a spus “tehnocrat”. Aceasta iluzie este intarita si de nemultumirea fata de partide. Pentru ca “deusii” interni s-au cam dezumflat, in ultimii 25 de ani, s-a intărit iluzia “salvatorului” din afara. La Tarom, la CFR, la guvern. Mai intai, ca diriginte, apoi sub sloganul “sa ne luam tara inapoi”. De fapt, sa-i ajutam sa ne ia tara. Chiar, spre exemplu, de ce credeti ca pretul graului este tinut acum sub 120 euro tona?
Experimentul guvernului tehnocrat se apropie de final. Se dovedeste ca tehnocratii nu sunt neaparat competenti si nu in mod necesar apolitici. Este cert insa ca ei nu pot fi lideri ai unei miscari de aparare a intereselor romanesti, in conditiile in care ei petrec un an sabatic in Romania si apoi se vor intoarce la Bruxelles, dupa ce au “dovedit” aici ca merita acest lucru. Tehnocratii de linia a doua vor intra pe listele unor partide. Oricum, inainte de alegeri, ei vor pune oua in cuiburile ministerelor si ale unor institutii. Spre exemplu la Muzeul Taranului Roman.
S-a consumat deci si iluzia guvernului tehnocrat. Asa cum s-a consumat iluzia alegerilor uninominale. Ce experiment va urma? O dictatura “luminata”, inspirata din formula cezarismului interbelic?
