La 33 de ani abia înveți să duci crucea vieții.
La 33 de ani abia înveți să deslușești zborul
după ce ani de zile ai trăit sentimentul prăbușirii
ca pe o fatalitate.
La 33 de ani dragostea ți se înfățișează
ca o inimă de pământ care bate
în trupul tuturor femeilor
pe care n-ai avut timp să le iubești
La 33 de ani începi să simți viața
ca pe un joc tragic pe care trebuie să-l câștigi
de cele mai multe ori sacrificându-ți destinul.
La 33 de ani începi să simți pulsul
ca pe un orizont ce se pierde,
la 33 de ani răsăritul joacă în viața ta
rolul distribuit până mai ieri apusului.
La 33 de ani răstignirea vine ca o împlinire,
ca bucuria simplă și frumoasă a unui copil
care tocmai a înălțat un zmeu.
La 33 de ani sacrificiul pentru alții
devine mai înalt decât o izbândă personală.
Iar păcatul mai greu decât o pedeapsă nemeritată.
La 33 de ani înfrângerile trec direct prin suflet.
La 33 de ani bunătatea încolțește
mai ușor din lacrimi, din suferință.
Și vântul, draga mea viață,
la 33 de ani începe să fie
mai bine înțeles de inimi
decât de mori.
La 33 de ani viața se frânge în două.
În două stoluri de păsări.
Unul pleacă spre țările calde,
iar celălalt rămâne pe tărâmul rece
al trăirii de zi cu zi.
Asta e la 33 de ani viața,
ca o răstignire
pusă în calendarul de 2000 de ani.
La 33 de ani
