În orașul acesta
oamenii nu se uită în ochii tăi.
O fac doar la volan, în intersecții,
când te înjură.
În orașul acesta
oamenii nu se uită nici măcar la cer.
Nu văd soarele, nu văd norii,
nu văd stelele.
În orașul acesta
oamenii nu-și cunosc vecinii.
În orașul acesta
oamenii nu se cunosc între ei.
Sunt cu toții niște străini
care parcă s-au mai văzut
undeva, cândva, cumva.
Poate în ambuteiajele de zi cu zi,
în drum spre casă
sau în drum spre slujbă.
Se privesc timid prin geam,
trag cu coada ochiului
în oglinzile retrovizoare
și descoperă că nu sunt
atât de singuri pe cât credeau.
În orașul acesta
oamenii sunt singuri și prin parcuri
cu copiii, cu bicicletele, cu cățeii,
când se amestecă în hărmălaia generală.
În orașul acesta
oamenii știu exact în ce direcție merg,
au drumurile lor, care-i duc singure
unde trebuie.
În orașul acesta
îndrăgostiții merg în mall-uri
sau în cluburi, în discoteci.
Parcurile, grădinile sunt pline
cu bunici și nepoți.
În orașul acesta
nu se mai copilărește pe străzi
și parcă nici în spatele blocului,
"după blocuri", nu se mai întâmplă
ce se întâmpla odată.
În orașul acesta
nu există timp,
nu există parcări,
nu există îngăduință.
În orașul acesta
s-au schimbat bordurile,
iar trotuarele
nu se simt nici ele prea bine.
În orașul acesta
există nervi și nervoși.
În orașul acesta
sunt puși la zid
toți cei care n-au număr de București.
În orașul acesta
nu există păsări.
Nici vânt.
Și nici zmee.
În oraşul acesta
nu mai are rost
să vină toamna.
În oraşul acesta...
În orașul acesta...
