Cel mai răspândit ritual de „citire” a viitorului este, probabil, obiceiul punţilor. Puntea se alcătuieşte din două crăci în formă de furcă, între ramurile cărora se pune, de-a curmezişul, un băţ.
Ea simbolizează un pod aruncat între malul anului ce se încheie şi cel al anului care stă să vină. Fiecare fată trebuie să aibă puntea ei, ca să poată visa noaptea ce i-a fost hărăzit să i se întâmple în noul an.
Un alt obicei, practicat încă, este masa de Sfântul Vasile. În jurul mesei se adună un grup de flăcăi şi fete. Sub pânza feţei de masă se aşează, în fiecare colţ, un obiect a cărui semnificaţie e cunoscută de toţi participanţii.
De pildă, într-un colţ se aşează un ban, în altul o bucată de mămăligă, în al treilea o oglindă, iar în ultimul colţ o bucată de cărbune. Aşezarea obiectelor se face fără ştiinţa băiatului sau a fetei ce urmează să aleagă unul dintre colţuri.
Obiectul aflat sub faţa de masă în locul ales va indica lucrul de care tânărul va avea parte în cursul anului viitor: cel care a nimerit banul va fi bogat, cel care a aflat mămăliga va avea parte de bucate din belşug, cel care a găsit oglinda va avea chip frumos, iar cel care a dat peste cărbune va fi rău şi cu inima neagră.
Obiceiul perilor de porc încearcă să anticipeze căsătoria. Pe vatra încinsă din casă, un băiat şi o fată aşează, fiecare, câte un fir din părul porcului.
Încălzindu-se, firele se vor răsuci şi vor sfârâi. Dacă în acest moment ele se apropie, cei doi se vor lua, iar dacă firele se îndepărtează, tinerii nu se vor căsători.
