Tradiții și superstiții. Plânsul la copii. Copilul care plânge în timp ce-l botezi va trăi mult. Tot așa cred și poplonezii. Grecii din insula Lesbos au credința că va ajunge un om mare. Să nu legeni pe brațe copilul la botez când plânge, că-i vor cădea dinții. Copiii nebotezați care plâng mult cer, prin plânsul lor, botezul. Copiii care plâng mult cobesc a moarte, pentru ei sau pentru unul din părinții lor. Dacă la botez va curge una dintre lumânări, copilul toată viața lui va plânge, Dacă lumânările nunilor curg în timpul cununiei, atunci mirii vor plânge toată viața lor.
Tradiții și superstiții. Plânsul la morți. Când unui bolnav i se umplu ochii de lacrimi, fără să spună ceva, e semn că va muri. În alte țări se credea, dimpotrivă, că se vor însănătoși. Lacrimile care cad pe obrazul mortului îl frig ca apa clocotită și-i îneacă sufletul. Dacă-i mor cuiva copiii, nu e bine să se plângă mult, căci micuții vor trebui, pe aceea lume, să-și bea lacrimile.
Tradiții și superstiții. Plânsul la copii. Să nu dai foc din casă când ai copil mic, că plânge copilul. Dacă însă e neapărat nevoie, rupe o zdreanță de la cel care cere și arunc-o pe foc, sau aruncă peste prag îndărăt un cărbune. Să nu ieși din casa cuiva cu țigara aprinsă, căci plâng copiii celui cu casa.
Tradiții și superstiții. Plânsul la copii. Dacă se scaldă copilul după apusul soarelui, capătă plânsori și nu poate dormi. Nu e bine să lași pelincile spălate afară după apusul soarelui, că plânge copilul peste noapte. Când plânge un copil mic în somn, se crede că i se arată Maica Domnului și-i spune că-i moare mama. Tot așa cred și aromânii. Cine nu plânge când îl mușcă un câine, îi va trece degrabă. Cine plânge în ajunul Crăciunului sau al Bobotezei va plânge tot anul.
Tradiții și superstiții. Plânsul la beție. Mărgelele, ca și mărgăritarele, sunt asemănate cu lacrimile, la mai toate popoarele. De aceea se zice, la noi, că flăcăul care-și pune mărgele la gât va plânge când va fi mare sau când va fi beat.
Tradiții și superstiții. Plânsul miresei. Mireasa trebuie să plângă neapărat în ziua nunții, mai ales când o piaptănă. Dacă, din întâmplare, nu-i vin lacrimi, atunci vine o babă sau o nevastă cu o ceapă zdrobită și i-o dă pe la ochi, ca să mai plângă puțin, să nu stea cu ochii uscați. Cu cât mireasa va vărsa mai multe lacrimi, cu atât vacile vor da mai mult lapte. Plânsul miresei este, așadar, oarecum obligatoriu. Câte dintre femeile de azi au mai plâns la nunta lor în zilele noastre?
