Tradiții și superstiții. Suflarea. La noi, când se botează un copil, după întreitele lepădări de Satana, nașul și cei de față trebuie să sufle și să scuipe, ca să izgonească diavolul. De altfel, aceeași interpretare i-o dă și biserica. Moașa, după prima scăldătoare ce se face noului născut, suflă peste apă cruciș și apoi scuipă într-însa, spre a îndepărta duhurile rele.
Tradiții și superstiții. Suflarea. Când se culcă un copil mic în leagăn, i se face cruce și se suflă peste el de trei ori, ca să nu se apropie de el vreun duh necurat. Când bei dintr-un vas ce a stat peste noapte desfăcut, să sufli deasupra lui și să verși jos puțin din lichid, pentru că necuratul poate să se fi vârât într-însul.
Tradiții și superstiții. Suflarea. Dacă stai la masă și-ți scapă o îmbucătură jos, când te apleci s-o ridici, să nu sufli peste ea, că-ți ia dracul suletul. Alții susțin însă că trebuie mâncată, după ce s-a suflat peste ea, ca să crape dracul de necaz, căci el te-a izbit peste mână, ca să cadă jos și s-o ia el.
Tradiții și superstiții. Suflarea. Când treci într-o marți sau într-o sâmbătă peste o apă, fă-ți cruce și suflă deasupra apei, ca să nu te îmbolnăvești, căci atunci se scaldă Nemilostivele (Ielele). Când mănânci ceva fierbinte, să nu sufli, că se sparge vasul. E iarăși o ispravă a diavolului, care plesnește de necaz că-l alungi și face să crape vasul.
Tradiții și superstiții. Suflarea. Femeia însărcinată să nu sufle în cuptorul de pâine, căci va face copilul cu limba prinsă. La Rășinari, se crede că, dacă faci aceasta, copilul ce se va naște va avea pecingine pe cap. În județul Argeș se crede că cel ce suflă în mâncarea pe care o dă pisicilor le dă și lor o parte din sufletul lui.
Tradiții și superstiții. Suflarea. În terapeutica populară se recurge deseori la suflare. În bolile de ochi (conjunctivită, albeață, etc.) se suflă anumite substanțe în ochi. La durerile de gât, la sifilis, etc., se suflă anumite ingrediente în gât printr-o țeavă de trestie, printr-un gâtlan de lup, printr-o pâlnie de hârtie (fofează) etc. La deochi, după ce s-a descântat, se sufă, cel mai adesea de trei ori, peste fruntea sau pe fața bolnavului. Tot astfel, când se descântă de bubă în grumaz.
