Tradiții și superstiții. Adam. „Dracul, după ce văzu că prin înecare nu poate scăpa de Dumnezeu se apucă, de ciudă, să facă un om, poate cu credința că, având un tovarăș prietenos și supus, mai curând va izbuti în gândurile sale. Luă dară tină și făcu trupul omului. Apoi îi puse în gură o trestie și începu să-i sufle din toate puterile lui, ca să-i dea suflet.
Tradiții și superstiții. Adam. Dar tot chinul i-a fost degeaba, căci duhul diavolului ieșea pe cealaltă parte a omului. Văzând într-aceasta diavolul că nu are cum să dea viață omului, merse la Dumnezeu și-l rugă să-i învie dânsul acel trup făcut din tină. Dumnezeu suflă asupra omului duh sfât și omul prinse viață în sufletul lui. De aceea și până în ziua de azi dracul stăpânește trupul omului..”
Tradiții și superstiții. Adam. A doua legendă o reproducem după Zanne. „Dracul, aflându-se odată pe marginea unei ape, a făcut un chip de om, și trecând Dumnezeu pe acolo, l-a întrebat ce face. Un om, a răspuns dracul, dar nu știu cum să-l fac viu. Dumnezeu i-a spus să-i sufle în gură, dracul s-a pus să-i sufle, dar nu l-a putut învia.
Tradiții și superstiții. Adam. Atunci Dumnezeu i-a spus să tragă tot duhul înapoi din om, și daracul s-a pus la gura chipului și-a început a trage duhul. Pe urmă Dumnezeu s-a apropiat de chip și când a suflat asupra lui, chipul a înviat. Dracul nu trăsese bine tot duhul ce-l suflase în chip; mai rămăsese pe la încheieturi și de aceea omul, la mânie, săvârșește lucruri rele.
Tradiții și superstiții. Adam. A treia legendă, din Bucovia, o cităm din Voronca. „Pe om, dracul l-a făcut din lut și a început a vorbi cu dânsul, dar lutul nu-i răspundea. Trece Dumnezeu pe acolo și-l întreabă ce face. Ia, fac și eu ceva, dar nu vorbește. – Dă-mi-l mie! – Dat să-ți fie! Dumnezeu a suflat duh sfânt omului și acesta a început a vorbi.
Tradiții și superstiții. Adam. Atunci dracul face de ciudă „Ptiu!”, și l-a stupit tot. Dumnezeu l-a înturnat pe om cu ceea ce era afară înlăuntru, și pe dinafară l-a făcut așa cum e acuma. De aceea omul nu-i curat înlăuntru, și noi de aceea stupim, pentru că ne-a stupit atunci dracul. Noi de câte ori stupim, pe dracul îl stupim”.
