În lumea satului românesc, Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită cu post şi rânduieli menite să-i protejeze pe cei care nu încalcă rostul străbun. Sfintei Parascheva i se spune şi Vinerea Mare, fiind aşezată la loc de seamă între cele douăsprezece vineri mari de peste an, după cum le numeşte Elena Niculiţă Voronca. Acestea sunt vinerile dinaintea Sfântului Apostol Andrei, Crăciunului, Streteniei - Întâmpinarea Domnului, celor 40 de Sfinţişori - Mucenici, Blagoveşteniei, Duminicii Mari, Sânzienelor, Sfântului Apostol Petru, Schimbării la Faţă, Adormirii Maicii Domnului, Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Zilei Crucii. Sunt vineri în care “se cuvine ca omul să nu mănânce nimic până a doua zi. Alţii mănâncă spre seară o bucăţică de pâine şi apă, iar toată ziua o petrec în post şi rugăciune. De regulă se posteşte pentru scopuri anumite: fetele postesc ca să se mărite”. Vinerea Mare este Vinerea celor 12 vineri. Se spune că, indiferent de ziua în care cade sărbătoarea, în cinstea Sfintei se ţine post fiindcă aceasta “a fost chinuită de păgâni într-o vineri” (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români). Este o zi în care este mare păcat să lucrezi. “Este mare primejdie de boale; cu nici un chip nu se coasă, fiind rău de trăznet, de grindină şi de boli de ochi” (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români).
O istorisire, consemnată tot de autorul amintit, aduce în atenţie un izvor al Sfintei Parascheva, despre care povesteau odinioară basarabenii. “Demult, foarte demult, pe când pe aici mişunau holdele tătăreşti, o bandă de tătari a pus mâna pe o fată de o frumuseţe mare, care se numea Paraschiva. Prizoniera a fost vândută în haremul unui paşă din Akkerman. Paşa, cum a văzut acea fată, a căzut fermecat de acea frumuseţă şi a voit s-o înduplece cu fel de fel de daruri scumpe, ca să-i fie nevastă. Dar totul a fost în zadar: fata n-a voit să se facă cadână. Atunci paşa a turbat de mânie şi, într-o noapte, a vrut s-o ia cu sila, însă fata izbuti să fugă din harem. Soldaţii trimişi ca s-o prindă au găsit-o pe malul limanului şi, când să puie mâna pe dânsa, ea s-a prefăcut într-un izvor”.
În funcţie de zonă şi de obiceiul soroacelor, în ziua Sfintei Cuvioase Parascheva sau de Sfântul Dumitru îşi încheie slujbele ciobanii şi pândarii, oile sunt pregătite pentru iernat, berbecii sunt sloboziţi în turmă pentru prăsilă. Este Nunta oilor sau Năpustitul arieţilor.
Frigul începe să-şi arate colţii pe zi ce trece, e vremea târgurilor şi a iarmaroacelor de la care pot fi cumpărate cele de folos gospodăriei pentru iarnă. Îmbrăcămintea trebuie potrivită pe măsura gerurilor care bat la uşă, nu de alta, doar că… de la Vinerea Mare “îşi cumpără şi soarele cojoc”, iar “alţii zic că-şi cumpără şi Sfântul Dumitru” (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români).
În Bucovina, din Vinerea Mare până în vinerea de 27 octombrie, se zice că nu e bine să fie semănată secara, iar cum va fi vremea de Sfânta Parascheva, tot aşa va fi până la Sfântul Dumitru, sărbătorit la 26 octombrie.
