În lumea satului românesc, femeile obişnuiesc să culeagă plante medicinale în pragul sau în zilele marilor sărbători. Florile, frunzele, seminţele, fructele, rădăcinile ori tulpinile acestora nu sunt culese la întâmplare, ci în anumite momente ale zilei sau ale nopţii, pentru a deveni adevărate elixir de sănătate. Plantele de leac sunt culese în preajma echinocţiului de primăvară (Florii, Joimari, Sfântu Gheorghe), a solstiţiului de vară (Todorusale, Ispas, Sânziene, Circovii de vară, Ilie Pălie, Foca) sau a echinocţiunui de toamnă (Sfânta Maria Mare, Sfânta Maria Mică sau Ziua Crucii). Plantele sunt alese din locuri curate, fiind recoltate dimineaţa, devreme, până să se ducă roua, la răsăritul soarelui, sau noaptea, însă, pentru a fi cu adevărat plante de leac, nu oricine le poate culege, ci numai persoanele curate trupeşte şi sufleteşte.
