Ziua Chitarelor 4, evenimentul mult așteptat, va avea loc, ediția aceasta, în Constanța, la 3 septembrie, în Piaţa Ovidiu.
Cum este și firesc, Ziua Chitarelor strânge de la ediție la ediție tot mai mulți oameni, iar dacă anul acesta va fi la mare, cu atât mai mult puteţi profita!
Prestigiosul festival a adus românilor de-a lungul ediţiilor un numar mare de chitarişti renumiţi atât la nivel naţional cât şi internaţional printre care, anul acesta, în Piaţa Ovidiu, se vor număra şase chitarişti legendari: Frank Gambale (Chick Corea), Ron Thal (Guns'n'Roses), Tosin Abasi (Animals as Leaders), Joel Hoekstra (Whitesnake), Prashant Aswani (Justin Timberlake), Daniele Gottardo (chitaristul preferat al lui Steve Vai).
În acest an, amploarea evenimentului aduce cu sine un număr mai mare de invitaţi, drept urmare şi mai multe cursuri, dar în acelasi format cu care ne-am obişnuit.
Dimineaţa vor fi workshop-urile, începând cu ora 10.00, care vor dura, fiecare în parte, aproximativ jumătate de oră.
Apoi va urma concursul la care vor participa finaliştii, selectaţi din mai multe ţari. Ce se va întampla după concurs, rămane să vedeti cu ochii voştri.
Ziua Chitarelor este un concept unic în lume propus de chitaristul italian Corrado Sgandurra începând cu anul 2009. Stabilit în România, chitaristul concepe un festival original din toate punctele de vedere, dedicat nu doar chitariştilor, ci şi iubitorilor de muzică bună.
Am reuşit şi noi să stăm de vorbă cu haiosul organizator al evenimentului, Corrado Sgandurra.
Reporter: Cum i-ai descrie într-un cuvânt pe chitariştii invitaţi la Ziua Chitarelor 4?
Corrado : Frank Gambale – fluent, Tosin Abasi - inovativ, Prashant Aswani – exotic, Joel Hoekstra – familist, Daniele Gottardo – cerebral, Ron Thal – haios.
Reporter: Ce ne poţi spune despre invitaţii speciali?
Corrado: Este Platonic Band, a lui Nicu Platoi, o alta este Mindcage Escape, Asemic, care e singura trupă de progressive instrumental din România şi apoi mai e chitaristul cel mai cunoscut de jazz-rock din Italia, Ciro Manna, care vine cu trio-ul lui.
Pentru acompaniament, îi avem la bass pe Or Lubianiker (jazz-rock metal), la tobe pe Craig Blundell şi la clapă pe Alessandro Bertoni.
Reporter: De ce este Ziua Chitarelor doar la a patra ediţie?
Corrado: Pentru că nu am avut sprijin... economic, financiar din partea instituţiilor care trebuie să sprijine evenimente ca ăsta... În 2010 am facut două ediţii într-un an.
Reporter: Spune-mi, cum ai ajuns tu să cânţi cu Andrea Bocelli?
Corrado: Pentru că eram important (glumeşte Corrado). Când eram în armată am facut un stagiu la Istituto dei Chiechi (Institutul de orbi) şi... Andrea Bocelli făcuse şcoala asta când era tânăr, pentru că Andrea nu e orb din naştere, l-a lovit o minge, jucând footbal.
Aşadar, el o dată, de două ori pe an, de Crăciun, în orice caz, vine acolo şi cântă pentru şcolari. Apoi normal, sunt şi persoane mai în vârstă, se poate întâmpla.
Când eu eram acolo, deja absolvisem şi The Guitar Institute of Technology (GIT). Venise perioada de Crăciun, el trebuia să cânte câteva colinde şi m-a întrebat dacă vreau să cânt şi eu. Am rămas blocat.
Ştii cum e, te gaseste aşa, peste noapte, Andrea Bocelli, care era un fenomen în ascensiune... Şi am zis da! Am făcut câteva probe... şi de atunci am început să fac treaba asta.
Reporter: Cum şi la ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru chiatră?
Corrado: La patru ani, întâmplător. Eu am o soră mai mare care cânta pentru o trupă si mă duceam să văd repetiţiile, luam chitara chitaristului ăluia şi mă jucam cu chiatara lui. Apoi, nu poţi sa zici că de la patru ani am început să cânt, atunci am ţinut pentru prima dată o chitară în mână. Pasiunea am descoperit-o la 1 mai 1988, la 10 ani, o lună şi 22 de zile, de atunci am zis că trebuie să fiu chitarist, a fost un fel de şoc, un şoc , un şoc şi pentru faţa mea, ştii ce palmă mi-a dat tatăl meu? Încă mă doare.
La 1 mai am mers la casa de la mare. Tatăl meu avea un fost elev, cu care el, să zicem, se înţelegea. Tipul ăsta, din pasiune cânta într-un band de heavy metal (spuse Corrado, cântând ulimele două cuvinte).
Avea o casetă cu albumele „Not of This Earth” şi „Surfing with the Alien” ale lui Joe Satriani în maşină, un Renault 5GT, în ’88 ştii ce tare e un GT?... Şi avea casetofon cu autoreverse. Am stat toată ziua în maşină. Am ieşit din maşină (bufnind în râs), doar când nu mai era baterie deloc şi cand a venit clipa să plecam acasă, maşina nu pornea.
Îl rugasem apoi să-mi faca şi mie o casetă, pe care cred că o mai am pe undeva. Şi de acolo, să zicem că a început... forma de iubire maniacală adâncă, de a asculta orice fel de muzică instrumentală, eu asta ascult, mai degrabă ascult muzică instrumentală sau pentru desene animate.
Reporter: Am înţeles că va fi un act caritabil la Ziua Chitarelor 4?
Corrado: Se vor strânge bani pentru Jason Becker – cine nu dă bani, îi rup picioarele, donaţie voluntară sau ajungi la spital! – glumeşte afectat.
Jason Becker a fost considerat printre cei mai buni chitarişti din lume, îl înlocuise pe Steve Vai în trupa lui David Lee Roth, iar eu am onoarea de a-i fi prieten. Jason Becker are nenorocul de a avea scleroză laterală amiotrofică, SLA, dar după 25 de ani încă traieşte şi încă mai compune muzică!
Eu am să pun nişte cutiuţe la intrare. Măi draguţilor, n-aţi plătit bilet, omul ăsta suferă – el chiar are nevoie de bani. Cine vrea, donează un leu, cine vrea, donează 100 de lei, în funcţie de suflet şi de posibilitatea din portofel.
