Nu mulți se pot lăuda cu un asemenea succes la o vârstă atât de fragedă, însă Dragoș Mânza a fost mereu un talent ieșit din comun. “Este un magician al viorii. Reprezentanțiile sale sunt o încântare pentru public și critici”, notează Westdeutsche Zeitung. În luna septembrie, Dragoș va împlini 27 de ani, dar încă din 2013, de la vârsta de 23 de ani, este prim-concert maestru al Ochestrei Simfonice „Tonhalle“ din Dusseldorf.
La sfârșitul lunii va debuta și ca violonist în cadrul orchestrei, într-un concert ce se va defășura în data de 28, 30 și 31 august.
Născut în 1988 la Iași, el a primit primele lecții de vioară la vârsta de șase ani. La 11 ani a debutat pe scena Filarmonicii din Iași. A avut apariții și în numeroase concerte ale orchestrelor de profil din Mannheim, Heilbronn, Jena și Erfurt.
Este deținător al premiului Lira de Aur și absolvent al Academiei de Muzică Franz Liszt din Weimar, la clasa profesorului Friedemann Eichhorn.
Primul concert de Mozart nu îi provoacă emoții. “Am mai avut parte de o asemenea experiență într-o orchestră din România. Am și studiat la școală. Încă analizez dacă voi alege cadențe proprii sau pe cele pe care le știu deja. Depinde și de durata concertului. De obicei durează cam 20 de minute”, susține Dragoș, într-un interviu acordat pentru WZ.
Își aduce aminte cu exactitate cum a început dragostea sa pentru vioară. “Mătușa mea era profesoară de muzică în Iași și a recunoscut talentul meu și mi-a dat o vioară. Am avansat rapid. Am început la șase ani și eram deja ușor întârziat, fiinda violoniștii geniali încep la patru ani și finalizează studiile la 14”.
A fost considerat un copil minune, însă nu a întâmpinat probleme din acest motiv. “Când ești copil îți asumi acest rol. Nu eşti conștient de asta. Eu am participat la multe concursuri în Iași și București, am câștigat șapte dintre acestea. La vârsta de 14 ani interpretam deja concertul de vioară al lui Mendelssohn-Bartholdy”.
A urmat o carieră de solo-violonist. “Cariera asta este doar pentru cei aleși și sunt foarte puțini. Soarta a a jucat un rol esențial. Mi-e prea puțin să mă concentrez doar pentru sunetul produs de mine. Cea mai mare provocare pentru mine este să fiu membru într-o interpretare a Simfoniei a patra a lui Bruckner”.
Rolul de prim-concert maestru îi oferă o satisfacție deosebită. “Mă simt ca o Primmadonna. Trebuie să ai totul în vedere, dar nu mă limitez doar la atât. Pot să fac mult mai mult. La început nu a fost ușor. Știu că unii membri ai orchestrei au vârsta părinţilor mei, dar sunt conștient că toată orchestra m-a ales. Profit mult de experiența lor.”
Weimar nu reprezintă doar școală pentru tânărul român, ci și un pas important în viața personală.
“M-am dus la Weimar pentru profesorul meu Friedemann Eichhorn. El a avut încredere în mine. Aici mi-am cunoscut pasiunea pentru muzica de cameră și mi-am întâlnit actuala soție, pianista Alina Bercu. Am interpretat mult împreună. În 2011 am și câștigat premiul international Premio Trio di Trieste”.
Cei doi s-au căsătorit în această vară, locuiesc de trei ani în Dusseldorf și apar într-un duet de succes ori de câte ori au ocazia.
