Modest şi prietenos, tot timpul cu „valiza de bancuri” la el Iuliu Merca a fost înainte de toate un Om. Înzestrat cu un talent ieşit din comun, a ajuns în topul celor mai buni chitariști și vocalişti de la noi. Prima formaţie în care a activat s-a numit Index 66. A trecut apoi la Chromatic, unde a fost solist vocal şi chitarist bass. Peste nişte ani ajunge la Bucureşti, chitaristul grupului Mondial, după care revine la Cluj, unde înfiinţează Semnal M, în vara anului 1977. A fost formaţia lui de suflet, alături de care a rămas până la sfârşit.
Moara a intrat în top la BBC
Cu Iuliu Merca, Semnal M a înregistrat opt albume de studio, iar în 1978, piesa „Moara” a reușit să intre într-un top BBC, performanță unică pentru rockul autohton! Merca a compus piese legendare, cum ar fi „O roată de foc”, „Bal la Apahida”, „Nobody Ask Me” şi multe altele. Fiica lui, Iulia Merca, este mezzosoprană la Opera Română din Cluj. Semnal M, sub conducerea lui Ştefan Boldijar, continuă povestea și astăzi.
Ce spun alți muzicieni despre Iuliu
Paul Ciuci – Compact: “ A fost un muzician adevărat. Semnal M, condusă de Iuliu Merca (sau «Gyulo» cum îl poreclisem noi), a reprezentat prima formaţie de talie internaţională din România. Ei au avut multe concerte în Occident. Sfinx, Phoenix şi Semnal M erau cele mai valoroase trupe româneşti. Gyulo era cel mai bun interpret de blues la chitară, înainte de A.G. Weinberger. În 1981, cînd noi de-abia apărusem, el a fost primul care ne-a încurajat”.
Cristi Minculescu – Iris: “L-am cunoscut în ’82, în decembrie, cînd, chiar dacă era foarte răcit, a venit să ne vadă pe noi, cei de la Iris, în concert la Casa Studenţilor din Cluj. Întîlnirile noastre, foarte rare, erau presărate cu o puzderie de bancuri. M-a impresionat teribil optimismul său, faptul că emana foarte multă bună dispoziţie, era o prezenţă tonică indiferent de conjunctură şi de context. Cînd apărea Iuliu, venea primăvara...Prin moartea sa, el a lăsat un gol care nu va fi umplut niciodată. Era un exemplu demn de urmat, fiind un chitarist, un vocalist, dar, mai ales, un om de excepţie. Nu reuşea niciodată să fie trist”.
Rareș Totu: „Iuliu a fost prieten atât cu mine cât şi cu tatăl meu, filozofia lui de viaţă punându-şi amprenta pe tot mediul înconjurător. Era , prototipul unui adevarăt star, oricât ar fi fost de gri perioada comunistă , el strălucea aşa cum ar fi strălucit și dacă se năştea pe alt continent.”
Adrian Ordean – Pact: “Pe Iuliu (sau «Gyulo» cum îi spuneam noi), l-am cunoscut personal în anii ’78-’79. Înfiinţasem trupa Riff şi am mers aproape doi ani cu Semnal M prin turnee. L-am cunoscut foarte bine. Te fascina cu adevărat. Cînd cânta el, rămâneai cu gura deschisă. Exercita o mare putere asupra sălii. Era celebru pentru glumiţele lui. Era înzestrat cu un simţ al umorului ieşit din comun, era foarte acid. Era un adevărat prieten de la care aveai numai de învăţat. Timp de un an, un an şi jumătate am simţit spiritul competiţiei care se ducea între noi. Gyulo a fost o cale de urmat. În ultima parte a vieţii sale, ne-am întîlnit la mine în studiou, unde a înregistrat câteva piese”.
Adrian Berinde:“Unul dintre cei mai muzicali compozitori din România, practic aproape toate piesele lui ajungând hituri; să nu uităm că în anii ’80 «Moara» a prins un loc în topul britanic. A fost o fântână nesecată de muzică şi i-a învăţat şi pe alţii”
Florin Ștefan- Semnal M "La fereastra taeste unul dintre cele mai frumoase cântece româneşti cântate şi astăzi de mulţi artişti împreună cu un mare public din toate generaţiile.In 1999 la Cluj într-o dimineată stând la cafea cu Iuliu Merca (adevărat prieten, profesor, mentor, etc.), a adus cineva o chitară acustică şi cântând pe ea variaţii de muzică clasică şi flamenco, Iuliu a spus: „No junior, de acum înainte aşe cântăm piesa!” (îşi dorea de când a compus piesa, introducerea stilului muzical flamenco + clasic, ceea ce practic nu e deloc uşor de cântat)".
Fane Naghi – ex Semnal M: „Nu este zi să nu mă gândesc la el. Ne-a marcat tuturor viaţa şi ne-a dat sens zilelor pe care le-am petrecut lângă el. Iuliu a fost un mare artist, mi-e foarte dor de el. Mereu îmi amintesc de el, de poantele lui, râdem şi acum, cu soţia mea, la glumele lui, ne vin mereu în minte. O să îmi aduc aminte de el toată viaţa, la fel şi de restul colegilor din Semnal M care nu mai sunt”
