Miercuri, 26 martie, de la ora 21:00, grupul Celelalte Cuvinte canta in Hard Rock Cafe. Interesul fanilor este reflectat de faptul ca mai sunt disponibile doar 69 de bilete, dupa cum urmeaza VIP (loc la masa in fata scenei)-Mai sunt doar 20 bilete disponibile, Acces general - cu loc la masa-Mai sunt doar 22 bilete disponibile, Fara Loc - in picioare-Mai sunt doar 27 bilete disponibile. Despre cele mai noi informatii ale formatiei aflam din interviul acordat de Calin Pop publicatiei de specialitate Metal Fan.
Hai să ne întoarcem un pic la această reeditare a albumului Se lasă rău. În comunicatul de presă pe care l-am văzut, se spune că e vorba de o inițiativă a firmei Alpha Test din Timișoara. Ce poți să ne spui mai mult despre cum s-a întâmplat efectiv această reeditare?
Călin Pop: Să fiu sincer, am fost de acord cu toate [celelalte re-editări, n. red.], dar la asta nu m-am gândit, pentru că nu m-a împins foarte tare nevoia, având în vedere că acest album nu a fost înregistrat în condiții tocmai extraordinare. Știe toată lumea treaba asta și este mai degrabă un album de colecție. Noi avem un fan în Timișoara pe care foarte multă lume și foarte mulți rockeri de pe Facebook îl cunosc. Se numește Sorin Toader. El merge la toate evenimentele de afară, îi cunoaște pe mulți muzicieni din trupele internaționale, și-a făcut poze deja cu toți și le spune la mulți ani de ziua lor. A fost, în același timp, omul de nădejde al lui Nicu Covaci, al lui Phoenix, și a stat cu Nicu până în ultima clipă, s-a ocupat de el. Și are un frate care are firma respectivă, Alpha Test.
Și el, fiind în aceași timp și fan și susținător și colecționar și tot ce vrei tu, și-a transformat casa în muzeu. Poate ai văzut articolul, a fost la un moment dat la TVR sau undeva: „Rockerul care și-a transformat casa în muzeu”. Acolo are și afișe cu noi, și afișe cu Covaci, cu Phoenix, cu multe formații și obiecte de colecție și tot felul de chestii. Și el a venit cu ideea că „vreau să fac o chestie istorică”, să puncteze istoric, să-l re-editeze cumva. Pentru asta a trebuit să ia și niște drepturi. Pentru că albumul se află încă sub jurisdicție de drepturi de autor, cu firma care l-a lansat în 1992. A reușit să cumpere dreptul de folosință al albumului, și l-a editat în Austria. A scos 500 de exemplare, care se vor găsi doar la concerte.
Multă lume întreabă, dar de ce numai la concert? Păi de aia. Pentru că numai la concert se poate vinde. Nu rentează financiar discutând, să întrunești toată hârțogăraia și toată birocrația financiară, și toate drumurile cu toate aprobările, pentru ca să poată să stea discul în magazin și să nu se uite nimeni la el. De obicei acestea sunt albume, cum face Loud Rage Music, albume care se găsesc numai de vânzare prin comandă online. Nu le găsești în magazin efectiv. Le găsești la concert și punct.Exact așa este, în acest regim, este și acest album, acest vinil care arată ca originalul, doar că se deschide. S-au mai pus niște tăieturi din ziare ca să fie frumos, cu o etichetă mai atractivă în interior și cu un sunet poate cu 5% mai bun.
Va exista și o versiune CD sau e vorba doar de vinil?
Călin Pop: Deocamdată rămâne la varianta vinil. Luăm în calcul și versiunea CD. Dar după părerea mea, albumul este valoros, în primul rând, ca piesă de colecție. Acuma, ca sunet, e cum a fost atunci. Nu este nimic modificat acolo, doar ceva infim. E mai clar, probabil, pentru că materialul din care e făcut acum vinilul este puțin mai bun decât alea care se făceau atunci. Compozitul ăla, despre aia vorbesc. Verificând albumul și ascultând pe un pick-up ca lumea, am observat că este o mică diferență. Este într-adevăr o chestie, dar nu poți să te bați cu cărămida-n piept: „l-am remixat, l-am remasterizat! ”. Nu. Dar este un album de referință. Este un album emblematic. Este un album cu un mesaj al dracului de valabil tot timpul. Un album care, de fapt, a apărut în contextul celor trei evenimente majore. Fenomenul Piața Universității, Mineriada și Conflictele din Târgu Mureș. Astea ne-au determinat să spunem „mamă, e nasol!” Adică Se lasă rău.
Și aceste trei evenimente, de care ai vorbit, au fost cele care au determinat, să zicem, partea conceptuală…
Călin Pop: Da, dezamăgirile și toată această perioadă, așa cum a fost, că ai prins-o și tu. Astea au fost determinante, așa cum și Armagedonul a fost determinat de acele imagini ale măcelului care a avut loc în fosta Iugoslavie. Conflictele acelea între etnii, între religii, ciocnirile, ce au dus la niște imagini groaznice, la genocidurile care se întâmplau acolo. Deci, ceea ce era în jurul nostru. Albumul avea o joncțiune între piesele moderne și niște resturi din Oglinda, care pe urmă a apărut în variantă de concert și de care încă nu pot să spun că nu avem chef să o mai facem într-un sinfonic sau în ceva.
Chiar voiam să întreb de albumele astea două, pentru că sunt, să zicem, din perioada heavy metal a discografiei voastre. Care este locul lor în evoluția voastră? Pentru că deja ai spus că unii fani au fost dezamăgiți, dar ați câștigat alți fani. Cum crezi că au influențat albumele astea două, evoluția voastră ulterioară spre Ispita, spre ce a fost după aceea?
Călin Pop: Cum să spun, am trecut prin diverse etape. Așa cum un copil mic crește și tot crește și ajunge matur. N-aș putea spune că au fost albume din copilărie sau puerile. Nu. A fost o cultivare intensă a stilului propriu, o dorință asumată de a nu cânta același lucru pe fiecare album. Și, așa cum am crescut noi prin propria noastră cultură muzicală și prin cultura generației noastre, au fost albume cu temă, cu început, cu cuprins, cu final. Bineînțeles, repet, astea au fost lucruri asumate, dar n-a fost din dorință comercială, după cum am spus, subiectul nici nu ne interesează. Noi am mers altfel. În ce sens? Și o spun așa, pe bune. Cui îi place, bine, cui nu, nu. Adică nu am mers după public. Publicul a venit până la noi dacă a vrut. Dacă nu, s-a dus acasă, cum am zis. Cui nu-i place, nu vine. Formația asta s-a înființat în mediul elitist al studenților din Timișoara, exact în golul lăsat de plecarea formației Phoenix. Un fel de produs al formației Phoenix, de fapt, multe formații au fost produsul acelei revoluțîi culturale pe care au făcut-o ei, prin înființarea și stilul lor nou, etno. Așa că formația, abordând această tematică, abordând în acest fel lucrurile, fără trufie, normal că nu are pretenția să vină toată lumea după ea. Vine cine rezonează. Și asumată este și ideea că nu toată lumea este obligată să vină după trupă. Deci asta este direcția. Normal că dacă am mers până aici, mergem până la capăt.
Am o întrebare legată de componența trupei Celelalte Cuvinte, care a suferit o modificare în 2022, cred, dacă nu mă înșel? A revenit acum la formula cu două chitare. Marius Pop (chitară), fiul lui Călin Pop, l-a înlocuit pe Tiberiu Pop (clape).
Călin Pop: Cred că în 2021, nu știu exact. Da, trupa a revenit la formula inițială a chitarelor pereche. Cel care este titular, Marius Pop la chitară, la chitara a doua – cei din urmă sunt cei dintâi, de fapt, dacă stăm bine să ne gândim – este un chitarist genial, o altă generație, care a studiat intens și se ocupă de mai multe lucruri. A adus o infuzie de sânge proaspăt în trupă, trupa adaptându-se, bineînțeles, foarte rapid la treaba asta. El s-a adaptat una-două, pentru că cred că nici nu exista o altă alegere mai ok pentru trupa. De ce? El cred că din burtă de la maică-să deja asculta piesele, adică le știa, înțelegi? El le simte. A rămas titular. Dar din păcate este foarte ocupat, așa că îl înlocuiește Ștefan Paul la chitară, dar cred că și pe el îl putem numi membru al trupei. Deci în tot acest turneu vom asculta piesele de pe Se lasă rău, cântate la două chitări. Pe album erau cântate cu o chitară și clape. Acel album cu pătrățele, pe care, probabil, o să-l mai sărbătorim, dacă apucăm, în 2027, peste doi ani, albumul acela a fost făcut în două chitare. Cu riff-uri, cu solo-uri, cu terțe, cu tot felul de lucruri. Oricum, fiecare concert este unic în felul lui și are interpretări deosebite. Bineînțeles că, întotdeauna având sânge proaspăt la chitara cealaltă, și într-un caz și în celălalt, pentru că Ștefan Paul este mai tânăr decât Marius, cu mult mai tânăr, cu vreo 10 ani, cred că, dacă nu cu mai mult, n-are 30… Deci ei sunt, cum să spun, mai cu acordajul în vremurile mai actuale. Deci, pe undeva, ne acordează, ne pun dantelă de actualitate, aceste prezențe mai tinere. Deși și noi știm cum să facem problema.
Și până la urmă, există vreun plan după acest turneu?
Călin Pop: Avem o vârstă. În primul rând să fim sănătoși, să cântăm, să ne bucurăm împreună cu fanii. Ce să zic plan? Ce planuri pot exista mai mult decât ce am reușit? Noi am făcut cam ce ne-am propus. Vizavi de cum ne-am născut, în etapa în care ne-am născut, în anii în care ne-am născut, am ajuns unde am vrut. Știam că mai sus nu se poate, bine, poți să definești mai sus, că e interpretabil mai sus. Normal, vrem să mai scoatem un album, măcar un album, totul este legat de muzică. Este modul în care ne-am născut și în care știm să ne exprimăm, modul în care ne bucurăm: scena, reîntâlnirea cu fanii, cu fanii noi, cu fanii vechi, cu cei care nu au mai fost la vreun concert de-al nostru și care se bucură și rămân uimiți: cum de n-au știut până acum? Totul este o imensă plăcere la care nu vrem să renunțăm. Cred că se merge până la capăt, indiferent care ar fi ăla. Mai ales că am trăit și în vremurile în care ne-am născut, în total am prins niște lucruri foarte interesante și foarte aparte de-a lungul vietii noastre.
