Concertul Discover Home al chitaristului virtuoz care a cântat cu Pro Musica, Phoenix, Madhouse, Rotter Mund, Jane, James Last Orchestra poate fi vizionat la TVR Timisoara- pe 1 mai, ora 19.00 si la TVR 3- pe 2 mai ora 20.00. Un fragment, poate fi urmărit aici https://www.youtube.com/watch?v=1pT-u2JIQGM
Muzica lui Erlend Krauser degajă o atmosferă spirituală, exprimă fiorul singurătăţii, strigătul interior care tînjeşte să atingă alte suflete. Cântecele lui, creaţiile proprii sau cele preluate, descărnate de cuvinte, reduse la esenţă, sînt susţinute cu vigoarea şi acurateţea unei interpretări chitaristice de mare rafinament.
„A durat 39 de ani, ca o astfel de colecţie de piese, să-mi fie mie dată, iar acum, la vârsta de 60 de ani, să am onoarea să le cânt. Mă simt binecuvântat prin acest dar. Mă bucur mult că datorită unor oameni deschişi am primit ocazia să cânt "acasă"! De mult mi-am dorit să pot cânta acolo de unde am plecat...." a declarat Erlend Krauser, înaintea concertului susținut la Timișoara, în aprilie 2019.
„O mare bucurie a fost în 1992 când am intrat pe scenă în Royal Albert Hall din Londra la primul turneu cu James Last. Intri acolo pe intrarea artiștilor, te duci un nivel mai jos și vezi pe pereți poze cu oameni pe care de ani de zile îi admiri: Eric Clapton, Jeff Beck, Jimi Hendrix etc. Apoi dacă vrei să intri pe scenă, trebuie să treci printr-un fel de tunel care are o înălțime de 1,70- 1,80! Deci te apleci înainte de a intra, daca ai înălțimea mea. După acest tunel ești direct pe scenă și poți vedea sala aceasta foarte specială, rotundă și înaltă, cu multe loje și foarte impresionantă. Parcă te salută și îți dorește bun venit… O altă întâmplare a fost prin anii 1999-2002, când James Last mi-a spus la o imprimare că fără mine cariera lui nu ar fi aceeași și eu sunt «un motiv» și o mare inspirație pentru el, care i-a dat în acești ani chef de a continua să facă muzică! A fost pentru mine un mare moment!”, a povestit Erlend Krauser lui Zoli Varga, pentru site-ul www.pressalert.ro. Citeste mai mult pe: https://www.pressalert.ro/2018/11/un-chitarist-de-calibru-erlend-krauser-este-unul-din-muzicienii-cu-care-timisoara-se-mandreste-intreaga-lume/
Mimo Obradov, critic muzical, publicist, realizator de emisiuni radio-TV şi traducător din mai multe limbi ne dezvăluie ce s-a întâmplat la concertul din clubul Reflektor “Concertele lui Erli, solo, fără acompaniatori, sînt ocazii rare, momente în care ai senzația că ești martor al unui act ce transcende realitatea. El, omul, persoana fizică, s-a înfățișat, a vorbit cu emoții și stîngăcii printre cîntece. Dar din momentul în care muzica a început să se reverse, impresia resimțită a fost că altcineva exprimă prin cel care-l vedem pe scenă. Sufletul, conectat la nivelul superior prin creier, prin inimă, s-a limpezit în vîrfurile degetelor, a indus vibrația către corzile amplificate. Pe vremea lui Paganini auditoriul ar fi fost vrăjit. Așa s-a născut legenda. Așa a fost cu Robert Johnson. Așa „a pățit” Eric Clapton (celebrul grafitti: Clapton is God). Simțurile sînt acum adormite, avem Facebook, lumea în palmă. Nici nu realizăm cît este de virtuală și artificială realitatea din fața ochilor. Cu atît este mai izbitor contrastul resimțit în fața unui muzician real și așa de expresiv, precum a fost Erlend Krauser aseară. Din lumea lui, peste rock și după roll, prin blues și duende, ne-a absorbit în acel Weltschmerz de care știm cu toții dar ezităm să-l recunoaștem”.
Al doilea concert al lui Erlend Krauser a fost la Hard Rock Cafe din Bucuresti. Iată ce spune Adrian George Ilie -cunoscut și sub numele de Adi Ilie, chitarist și compozitor remarcat mai ales pentru activitatea sa cu Iris (1980 – 1982) și Voltaj (1982 – 1988). (A mai făcut parte din Ficus -formația sa de debut, Marfar, Incognito și din Compania de Sunet a lui Valeriu Sterian). „Nu cred ca sunt multi care sa il aprecieze pe Erlend. Multi oameni nu inteleg ca mai sint si altii pe lumea asta care cinta intr-un fel care degaje emotie la un inalt act artistic. Erlend este o granita intre lumina si intuneric, un contrast de sentimente ce creaza conflictul existential al lui. As putea spune ca este genial dar s-ar supara pe mine, el fiind un artist modest, un om de mare caracter si bun simt. Am incercat sa dialoghez (despre concertul din Hard Rock Cafe, n.n.) cu muzicieni din tara care din pacate s-au limitat la un "da" sau "interesant. Este o meteahna nationala invidia si a uita ca exista o corola de minuni a lumii unde fiecare isi are locul lui iar deschiderea catre ceruri nu o poti face cu niste comentarii saracacioase, cu rautate si plin de invidii desarte. Cu toate astea Erlend exista si va exista bucurindu-se pe sine daca vreti si a fi o valorare vandabila in alte lumi si nu in Romania lui neica nimeni, a rautatii si a ciupelii de ici de colo. Alte tari l-ar fi onorat i-ar fi luat interviuri, l-ar fi adus la televiziuni, la radio, pentru a comunica, pentru a spune ce si cum se intâmpla in muzica lui. Din pacate este timp pentru nulitati, pentru aroganti si oameni de nimic cu relatii, cu impartire de "pot" cu tot felul de cretini. Dumnezeu sa te binecuvinteze Erlend si sunt mândru ca tu existi, ca ai o farâma de român in tine si ne vorbesti in limba unde ai crescut, cu toate ca esti de etnie german”.
