Ce ne permite să ducem o viață fericită și sănătoasă? Profesorul Robert Waldinger oferă concluziile celui mai lung studiu efectuat vreodată despre fericire și sănătate într-un interviu pentru Madame Figaro.
Cine poate răspunde la eterna întrebare: cum reușim să fim fericiți? Robert Waldinger poate. Acest doctor în psihiatrie și profesor la Harvard Medical School a condus cel mai lung studiu științific efectuat vreodată despre viața adultă, fericire și sănătate. „Harvard Study of Adult Development”, realizat de Massachusetts General Hospital din Boston, a început în 1938, acum 85 de ani, cu 724 de adolescenți (286 de studenți de la Universitatea Harvard și 456 de copii din cele mai sărace cartiere defavorizate Boston). Astăzi, studiul s-a extins la partenerii lor și la cei 1.300 de descendenți ai lor pe parcursul a două generații. O astfel de cantitate de date științifice este incredibil de rară pentru a afla despre cursul vieții a mii de oameni.
Aceasta lucrare a studiat condițiile pentru dezvoltarea sănătoasă a adulților, de la adolescență până la îmbătrânire. Pentru a le afla, cercetătorii au analizat sănătatea mentală și fizică a participanților, precum și viața lor profesională și relațională. Examene medicale, interviuri psihologice și sociologice... La fiecare doi ani, ei au răspuns la chestionare despre modul lor de viață în familie, precum și la locul de muncă. În cartea Good Life, doctorul în psihiatrie prezintă concluziile acestei cercetări.
- Care sunt principalele constatări ale studiului de până acum?
Robert Waldinger. – Am descoperit cele două elemente esențiale pentru sănătatea și fericirea unei ființe umane. Primul este, fără a fi surprinzător, să ai grijă de sănătatea ta. Constatăm că oamenii care îi acordă atenție au o durată de viață mai lungă și o sănătate mai bună pe măsură ce îmbătrânesc. Nu fumați, nu abuzați de alcool sau droguri, faceți exerciții regulate, mergeți la medic când este necesar... Toate acestea contează cu adevărat pentru a rămâne cât mai mult posibil în cea mai bună stare generală a corpului și a minții. A doua descoperire, cea care constituie miezul studiului nostru, este mult mai surprinzătoare: Relațiile sociale joacă un rol important în nivelul nostru de sănătate și fericire. A avea relații bune nu numai că ne face mai fericiți de-a lungul vieții, dar ne permite și să trăim mai mult și să rămânem mai sănătoși pe măsură ce îmbătrânim. Conform diverselor studii pe care ne-am bazat pe parcursul cercetării noastre, indivizii cu cele mai puține relații sociale au o rată a mortalității de 2,3 până la 2,8 ori mai mare decât cea a indivizilor cu cele mai multe. Și mai surprinzător: legăturile sociale cresc șansele de supraviețuire pe parcursul unui an cu peste 50%.
- Ce înțelegi prin relații „bune”?
Sunt relații care se susțin reciproc, acelea în care primim atât cât dăm, cele care ne permit să fim autentici, să nu trebuiască să ascundem aspecte importante ale personalității noastre. Pentru aceasta, este necesar, în cadrul acestei legături, să avem spațiu pentru a evolua, și să fim încurajați în schimbările noastre de-a lungul existenței noastre. Ne schimbam constant. Prin urmare, este foarte important să avem relații apropiate în care celălalt acceptă că ne schimbăm la fel ca ei.
- Conform cercetărilor dumneavoastră, astfel de relații ne aduc mai multă fericire decât banii și succesul...
Pentru a cita doar un exemplu, am comparat poveștile a doi bărbați, John Marsden și Leo DeMarco. Ambii sunt absolvenți ai Universității Harvard; unul era un avocat celebru, iar celălalt profesor de liceu. Unul a fost considerat unul dintre cei mai nefericiți participanți la studiu, celălalt unul dintre cei mai fericiți. Profesorul de liceu era mult mai fericit decât avocatul, care era totuși mai cunoscut și mai bogat. Pentru ce ? Profesorul menținuse relații mai bune și o mai mare apropiere cu oamenii care contau cel mai mult pentru el, în timp ce avocatul își dedicase viața carierei și succesului său financiar. Morala: banii nu îi fac pe oameni mai fericiți. De îndată ce cineva își poate asigura nevoile de bază, adică să aibă securitate alimentară, locuințe și îmbrăcăminte, surplusul de bani este lipsit de sens. Același lucru este valabil și pentru succes. De fapt, atunci când le-am cerut octogenarilor să-și amintească despre ceea ce au fost cel mai mândri în viața lor – și mulți dintre ei au realizat multe – toți vorbeau despre relațiile lor. Indiferent de realizări, răspunsurile lor au fost unanime: erau mândri că au fost un bun părinte, un bun prieten sau chiar un bun mentor. Nimeni nu a menționat pozițiile de conducere sau vreun premiu pe care l-au obținut.
- Cum explicați beneficiile acestor relații asupra condițiilor noastre de viață?
Cea mai bună ipoteză a noastră pentru a o explica este efectul lor asupra stresului. A avea relații bune ne ajută să ne calmăm. Dacă se întâmplă ceva stresant și ai cu cine să vorbești despre asta, simți imediat că corpul se calmează. Prietenia, cuplul sau membrii familiei de care suntem apropiați ne ajută să trecem prin cele mai grele încercări din viață. Participanții noștri au crescut în timpul Marii Depresiuni, studenții de la Harvard au fost soldați în al Doilea Război Mondial, alții au trecut prin criza financiară din 2008. Când i-am întrebat cum au trecut prin aceste momente dificile, toți au menționat importanța sprijinului primit de cei dragi în timpul și după evenimente. În schimb, cei mai izolați oameni rămân anxioși mai mult timp, nivelul hormonului de stres este mai ridicat. Pe termen lung, acest lucru dăunează echilibrului psihic și fizic prin distrugerea creierului, a sistemului nervos și a întregului organism.
- Ca și singurătatea, o relație toxică ne poate dăuna și sănătății?
Da, credem că ambele situații funcționează cu mecanici similare. Oamenii care trăiesc în relații toxice sunt mai puțin sănătoși decât alții; starea lor de sănătate scade mai rapid. Și probabil că are legătură și cu stresul cauzat de relația toxică. Într-o doză prea mare, degradează organismul.
- Importantă nu este deci cantitatea, ci calitatea relațiilor noastre sociale...
Exact. Nu există un număr „minim” de prieteni pe care să-l ai pentru a ajunge la o stare de fericire, dar totuși credem că avem nevoie de cel puțin unul sau doi oameni despre care știm că vor fi alături de noi sprijin în momentele dificile. Desigur, totul depinde de personalitatea fiecăruia. Unii oameni sunt mai introvertiți decât alții și nu au nevoie de multă interacțiune socială zilnică. Alții, mai extrovertiți, necesită mai mult contact social. Mai mult, nici durata relației nu este un factor determinant. Deși prieteniile lungi au partea lor de calități, deoarece oamenii împărtășesc amintiri și experiențe comune, ele nu sunt esențiale pentru fericirea noastră. De asemenea, nu este obligatoriu să fii aproape de membrii familiei. Ceea ce contează este pur și simplu să ai câteva relații foarte apropiate.
- Pentru a trăi mai bine, ar fi suficient să ai grijă de relațiile intime?
Aș spune că pentru a obține fericirea și cea mai bună sănătate posibilă în viața cuiva este esențial să lucrăm activ la menținerea relațiilor noastre și la construirea de noi legături dacă simțim că ne lipsesc oamenii în jurul nostru. O prietenie nu se menține singură, trebuie îngrijită constant. Pentru aceasta, nu este nevoie să faceți eforturi mari. De exemplu, acum putem trimite un SMS sau un e-mail cuiva care ne lipsește sau pe care am dori să-l vedem, pentru a spune pur și simplu: „Bună, mă gândesc la tine”.
Zi de zi, aceste mici gesturi pot schimba o viață. În acest sens, fericirea este la îndemână.
