Are o formă neobișnuită și o carne cu gust rafinat. Căutați-l în meniul Cherhanalei Ancora!
Cele mai vechi referințe scrise despre calcan le aflăm la poetul latin Juvenal (sec I-II D.H.). În satira “Peștele Împăratului”, Juvenal povestește cum pescarii romani au făcut, într-o zi, o captură extraordinară: un calcan care avea, probabil, mai mult de un metru și cântărea ceva peste 25 de kilograme. Normal ar fi fost să-l împartă în familile lor sărace, ori să-l vanda; legile romane spuneau, însă, că statul este proprietar pe orice lucru rar sau remarcabil dobândit de cetățeni în aer, pe pământ ori în apă. Cine-ar fi avut curajul să vândă sau chiar să cumpere un așa exemplar, mai ales că împăratul Domițian încuraja, în timpul domniei lui, delațiunea?
Prin urmare, frumoasa captură mediteraneană fu dusă la palat, iar senatorii fură convocați de urgență să-și spună părerea: cum va fi servit acest pește uriaș, care nu încăpea în nicio farfurie obișnuită? Să-l taie în bucăți? - veni o propunere: Nuuu!... Cum să tirbească frumusețea prăzii marine de care doar împăratul avea dreptul să se bucure, la masă? Temându-se ca nu cumva să cadă în dizgrația cezarului printr-o măsură nepotrivită, senatorii deciseră, până la urmă, să se confecționeze o farfurie imensă care să poată cuprinde uriașul calcan pregătit la cuptor. “…
Juvenal nu spune dacă împăratul a fost sau nu mulțumit de calcanul la cuptor, însă e aproape sigur ca... nu l-a putut mânca pe tot.
Continuarea contemporană a poveștii o găsiți la Ancora, unde v-am pregătit un calcan marin, a cărui talie încape “la fix” în vasul minunat în care-l veți servi. Poftă bună!
