Vedeta principală o afro-americana, cântecele rescrise, mesaj ecologic... După Aladdin și Regele Leu, cel mai recent „remake” al gigantului american face praf și pulbere basmul danez și îl adaptează secolului 21, scrie Le Figaro
„O poveste foarte contemporană” pentru regizorul său: la 34 de ani de la lansarea filmului de animație Disney, Mica Sirenă revine miercuri pe marele ecran într-o adaptare în acțiune live, amestecând ecologia și diversitatea. „Când m-am întors la textul original scris de Hans Christian Andersen acum aproape 200 de ani, mi-am dat seama că este o poveste foarte contemporană. Aceea a unei tinere moderne, care nu se simte la locul ei și pornește într-o călătorie pentru a se descoperi pe sine”, explică pentru AFP Rob Marshall, autorul acestui remake care a stârnit controverse cu câteva luni înainte de apariția sa.
Purtând încă păr roșu și lung, dar purtând dreadlocks africane, noua Ariel nu prea mai seamănă cu eroina din desenul animat din 1989.
„Nu a existat nicio intenție anterioară de a alege o actriță de culoare”, insistă regizorul filmului Mary Poppins Returns și al unei secțiuni din Pirații din Caraibe.
„Ea a fost pur și simplu cea mai bună pentru acest rol. Este puternică, pasională, inocentă, dar și sălbatică, nepământeană și cu această voce incredibilă. Era atât de evident. Ea este Ariel", adaugă el. Halle Bailey nu este prima femeie de culoare care a întruchipat o „Prințesă Disney” în carne și oase. În 1997, Disney a ales-o pe cântăreața Brandy să o interpreteze pe Cenușăreasa.
Povestea are loc, ca în desenul animat, în Caraibele anilor 1830, în jurul unei insule de poveste în care domnesc prințul Eric și familia sa. În mare trăiește sirena Ariel, în vârstă de 18 ani, cea mai mică dintre cele șapte fiice ale regelui Triton, interpretat de Javier Bardem (Skyfall), care conduce oceanele din regatul luisubacvatic. Veselă și curioasă, Ariel a admirat mereu lumea oamenilor, ale căror obiecte le adună, recuperate din epavele navelor. O pasiune din ce în ce mai puternică care o va împinge, în fața mâniei tatălui ei, să accepte un pact teribil cu mătușa ei, vrăjitoarea mării, Ursula.
Poluarea oceanelor
Dacă scenariul rămâne în mare parte fidel filmului de animație original, s-au făcut modificări pentru a se potrivi cel mai bine problemelor contemporane, dar și pentru a „înțelege cine este Ariel profund și la ce aspiră”, insistă Rob Marshall. Cu versuri rescrise ale cântecelor, piese noi și un accent pe aspectul multicultural, regizorul a vrut să „reia povestea inițială” și să „folosească momentele iconice care plac spectatorilor" pentru a crea „o poveste universală”.
„Îmi place că Eric este deschis la comerț cu alte țări din întreaga lume. Și că el și Ariel nu se tem de lumi pe care nu le cunosc”, spune regizorul.
El adaugă că alegerea de a păstra povestea în inima Caraibelor i s-a impus „din cauza muzicii, impregnată” de sunetele regiunii. O altă noutate, problema de mediu este abordată în mai multe rânduri. În timp ce cele șapte surori se adună în jurul tatălui lor pentru a sărbători „luna de corali”, acestea din urmă observă că recenta scufundare a unei nave a deteriorat fauna subacvatică.
„A fost intenționat”, reacționează Rob Marshall, precizând însă că nu și-a dorit să fie „prea insistent pe acest subiect". „Îmi place că putem, prin această poveste, să transmitem spectatorilor seriozitatea a ceea ce fac oamenii lumii subacvatice”, spune el.
Deja în 2019, Javier Bardem a insistat să „profite de această minunată și frumoasă poveste a lui Andersen” pentru a „integra poluarea oceanelor” în scenariu.
„Asta ar putea și ar trebui să facă aceste tipuri de filme”, a spus el.
