Un univers legendar
„Star Wars” este fără îndoială cea mai cunoscută franciză science fiction din istoria cinematografică, dând naştere unui adevărat fenomen cultural, mai ales pentru că face ştiinţa – cu precădere fizica – accesibilă oricui. Unii oameni de ştiinţă, însă, contestă diferite aspecte din construcţia filmului, argumentând că nu aşa stau de fapt lucrurile în realitate.
De exemplu, unul dintre simbolurile cele mai populare şi incorecte din punct de vedere ştiinţific sunt săbiile lightsaber (un fel de sabie cu energie care apare în filmele din franciză). Ele par să fie arme făcute din laser, dar asta ridică mai multe probleme: laserele nu fac zgomotul pe care îl auzim în film, laserele nu se ciocnesc atunci când fasciculele de lumină se intersectează şi nici nu pot tăia totul. În plus, săbiile laser ar avea nevoie de o sursă de putere eficientă ca să funcţioneze. Însă, oricâte argumente raţionale ar exista, nimeni nu poate contesta că săbiile din „Star Wars” sunt cool.
O altă imagine fără susţinere ştiinţifică este cea a celor doi sori de pe Tatooine. Nici zgomotele în vid nu sunt ştiinţific adevărate. Cum să auzim sunete în timpul luptelor în spaţiu, dacă spaţiul este vid, iar sunetul are nevoie de materie pentru a se propaga? Sau scena din episodul al cincilea al seriei, în care nava Millennium Falcon a trecut printr-un câmp de asteroizi şi obiectele se mişcau foarte repede şi loveau tot ce le ieşea în cale? Oamenii de ştiinţă spun că obiectele dintr-un câmp de asteroizi nu pot fi aşa de mari pentru că, în urma coliziunilor, devin pietriş.
Motoarele hiperluminice
Despre navele din „Star Wars” ştim deja că se deplasează cu viteza luminii, însă potrivit fizicii, acest lucru e posibil numai pentru obiectele cu masa zero. În plus, ar fi nevoie de energie infinită, care nu există în universul nostru. Navele folosesc hyperdrive, ceea ce ar însemna că intră într-o altă dimensiune în care sunt, probabil, valabile alte legi ale fizicii. Interesant mai este şi că în galaxia foarte îndepărtată din universul „Star Wars” aproape toate personajele respiră în voie, ca şi cum planetele ar fi adaptate la gravitaţia noastră.
O sursă de inspiraţie
Popularitatea „Star Wars” nu a atras numai criticile oamenilor de ştiinţă, ci le-a suscitat şi interesul, mulţi dintre ei alegând să se uite la universul creat de George Lucas şi J.J. Abrams – în ultimele episoade – ca la o sursă de inspiraţie pentru domeniile lor de cercetare, de la fizică, la psihologie. Un exemplu ar fi Death Star, cea mai tare armă din Imperiu, o staţie spaţială de dimensiunea lunii care poate distruge o planetă întreagă şi care îi fascinează pe analiştii politici şi economici, dar şi pe fizicieni deopotrivă.
Masca lui Vader
Saga e foarte bogată şi în imagistică medicală, o sursă de inspiraţie pentru cercetători fiind proteza lui Luke Skywalker, dar şi problemele respiratorii ale tatălui acestuia, Anakin. În unele universităţi medicale din lume, profesorii folosesc adesea ca exemplu şuieratul lui Darth Vader pentru a-i învăţa pe studenţi cum să pună un diagnostic corect. Există şi explicaţii medicale pentru problemele respiratorii ale acestuia: se pare că aerul fierbinte cu particule vulcanice de pe Mustafar i-a afectat sistemul respirator, iar Darth Vader, potrivit medicilor, suferă de o inflamaţie a plămânilor.
Şi psihiatrii au acordat o atenţie ridicată seriei Star Wars, mai ales că în saga există personaje arhetipale, care ilustrează perfect anumite tipare de comportament. De exemplu, figura lui Anakin Skywalker şi căderea lui sunt considerate „hrană” de mulţi psihoterapeuţi.
