„De ani de zile cele mai interesante filme din Europa vin din România. Sunt premiate și la Cannes. Dar ce fac regizori precum Cristi Puiu și Cristian Mungiu altfel decât ceilalți?“, se întreabă jurnaliștii germani. Ei remarcă faptul că succesul vine în condiții dificile de infrastructură.
“România are o problemă cu cinematografele. Dintre cele 600 construite de regimul Ceaușescu pentru propagandă, au rămas doar vreo 60. Sau 70. Depinde pe cine întrebi și dacă s-a mai deschis vreunul pentru câteva luni sau s-a închis altul în altă parte. Dar filmului românesc îi merge mai bine ca niciodată. Iar asta este în strânsă legătură cu regizorul Cristi Puiu. Ascensiunea sa a început în 2005 cu filmul ”Moartea domnului Lăzărescu“, consideră sursa citată.
Filmul este considerat de opinia publică nu doar succesul lui Puiu, ci și impunerea unei generații de regizori români, care adoptă și dezvoltă estetica lui Puiu, în ceea ce astăzi este definit ca fiind “Nouvelle Vague Roumaine”. “Criticii nu își găsesc cuvintele pentru a justifica succesul acestor filme. Indubitabil, din România vin cele mai interesante filme ale Europei.
Regizori precum Radu Muntean, Cristian Nemescu, Corneliu Porumboiu, dar și altii, povestesc despre o lume întunecată din Estul Europei, despre un prezent social al unei țări, aflate în strânsă legătură cu trecutul său, și câștiga premii la marile festivaluri internaționale”, remarcă nemții.
Totuși, de multe ori regizorii sunt acuzați acasă că prezintă o imagine mult prea negativă a României în străinătate. “Se pare că și în țara puținelor cinematografe a ajuns până la urmă vestea că filmele lui Mungiu, Puiu, Muntean sau Porumboiu sunt cel mai mare succes în materie de export cultural. Regizorii au reușit să imprime o estetică proprie care îi încântă criticii și publicul internațional. Un mic omagiu pentru un limbaj de film care a devenit o marcă. Că acest nou val românesc nu mai este atât de nou, nu are nici o importanță. Învechit nu pare în nici un caz”, concluzionează cei de la Die Zeit.
