Alegerea lui Donald Trump marchează sfârșitul erei neoliberale în care poporul s-a opus prea mult timp elitelor globaliste, scrie avocatul și eseistul francez Michel Guénaire în Le Figaro. Potrivit acestuia, națiunile trebuie să-și recupereze suveranitatea pentru a stabili un nou echilibru global mai orizontal.
În 1831, Alexis de Tocqueville a vizitat America pentru a „vedea ce mare republică este”. Foarte repede, el a considerat că democrația care se dezvolta peste Atlantic anunță un stat social dincolo de un regim politic. Egalitatea condițiilor pe care le-a observat în societate era promisiunea apariției democrației americane. Această egalitate, necunoscută Europei monarhice a secolului al XIX-lea, a fost dictată de suveranitatea poporului. „Când vrem să vorbim despre legile politice ale Statelor Unite, trebuie să începem întotdeauna cu dogma suveranității poporului”, a scris Tocqueville în Despre democrația în America. Ea a fost cea care a generat, de fapt, noi morale, o participare politică fructuoasă și spiritul democrației americane.
Două secole mai târziu, trebuie să găsim expresia acestei suveranități în victoria clara, pe deplin recunoscuta de democrați, a lui Donald Trump. Condițiile alegerilor au fost cu siguranță departe de spiritul inițial întrucât multe replici vehemente și atacuri personale au pătat campania electorală care se încheie. Rezultatul votului nu este mai puțin incontestabil. Marea republică americană și-a recăpătat expresia suverană.
Pentru că nu a mai putut susține inegalitatea condițiilor care răsturnaseră visul american în ultimii treizeci de ani, datorită doctrinei neoliberale a pieței care a împins milioane de americani în sărăcie. În 2008, criza "subprime-lor" a sunat ca un prim avertisment prin aruncarea în stradă a deținătorilor de credite ipotecare care s-au trezit în imposibilitatea de a răspunde la creșterea bruscă a costului împrumuturilor lor.
Această inegalitate a scos la iveală diviziunea fatală a țării între o elită globalistă, care va continua să beneficieze singură de crearea bogăției și oamenii de rând. În 2016, poporul britanic a avertizat asupra consecințelor unei astfel de diviziuni votând pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Brexitul, care i-a șocat pe cei din City neînțelegând acest vot când de fapt ei îl fabricaseră într-un anume fel prin indiferența față de restul țării, nu a făcut nicio lumină asupra elitei americane.
Asistăm la sfârșitul ciclului globalizării, dând loc națiunilor reconstituite care caută suveranitățile prin care își vor controla destinul: politice, economice și chiar demografice. Michel Guénaire
Mai presus de toate, americanilor nu le place politica externă. Ei o judecă, la propriu, ca fiind străină de interesul națiunii lor. În timpul consultărilor electorale, aceștia își pierd interesul. Din acest punct de vedere, dorința celor doi președinți democrați, Barack Obama și Joe Biden, de a nu se retrage din afacerile mondiale și de a le gestiona în continuare cu deplină autoritate de la Washington, în special prin NATO, provocând războaie și miliardele de ajutoare care le însoțesc, a continuat să deranjeze poporul american. Criza nedreptății și violența care o subminează, combinată cu aventura războaielor costisitoare, au fost negația a ceea ce era societatea americană și a ceea ce își dorea ea în adâncul sufletului. Americanii l-au ales pe Donald Trump pentru a face față provocării, întorcându-se în națiunea lor. Lecția s-ar aplica doar în America?
Astăzi există două căi către progresul popoarelor din lume: cea care face parte din ordinea globală, care dorea, odată cu căderea Zidului Berlinului, să convertească toate națiunile la standarde de organizare neoliberală, și aceea care păstrează identitatea națională, în care fiecare popor caută să-și apere interesele. Prima a avut o scădere treptată, a doua a urmat-o brusc. Asistăm la sfârșitul ciclului globalizării, care lasă loc națiunilor reconstituite care caută diferitele suveranități prin care își vor prelua controlul asupra destinului: suveranitatea politică desigur, dar și suveranitatea economică și chiar demografică. Lumea nu mai este un spațiu fără granițe sau limite de suveranitate între națiuni.
Acest registru al națiunilor reconstituite se regăsește în toată lumea. Trebuie doar să observăm evoluția marilor State grupate în organizația Brics, care tocmai s-au întâlnit în Rusia și al căror cerc crește de la an la an. Merge mână în mână cu revenirea statelor suverane, chemate de populațiile lor să le protejeze atât din interior, cât și din exterior. Acest registru a rămas necunoscut în Occident, încă atașat de prozelitismul globalist, cu excepția a Statelor Unite. Iar trezirea americană pune astfel vechea Europă înaintea responsabilităţilor ei, care trebuie să aleagă acum între construcţia ei birocratică sau a fi Europa naţiunilor. Oamenii contează mai puțin decât tendințele istorice. Victoria lui Trump îi depășește. Nu va mai exista o ordine dedusă din lumea globală, cu prejudecăți și poliție verticală a gândirii, ci un echilibru în lume pe care națiunile reconstituite îl vor putea găsi și vor putea să vorbească direct între ele.
